Ipoteze privind găurile aliniate din Peru. Care este explicația arheologilor

O gamă de aproape 5.200 de găuri, dispusă pe o suprafață de aproximativ o milă (1,5 kilometri) de-a lungul Văii Pisco din sudul Anzilor peruvieni, i-a surprins pe oamenii de știință vreme de 100 de ani. Totuși, un nou studiu al sitului, denumit Monte Sierpe ("Muntele Șarpelui"), ar putea oferi un răspuns plauzibil referitor la motivul pentru care oamenii din vechime l-au construit cu secole în urmă, potrivit CNN.

Cunoscută drept „Banda de găuri”, a ajuns pentru prima dată în atenția publicului când National Geographic a publicat fotografii aeriene ale sitului în anul 1933.

Cu toate acestea, nu există înregistrări despre această structură, fiind supusă dezbaterilor și ipotezelor. Teoriile referitoare la utilizarea găurilor au inclus contabilitate, grădinărit, apărare, colectare a apei, depozitare, precum și captare a ceții. Totodată, adepții teoriei „astronauților antici”, o abordare potrivit căreia extratereștrii există și s-au implicat în dezvoltarea civilizațiilor timpurii de pe Terra, au susținut că aceste formațiuni ar fi avut legături extraterestre.

În prezent, noi înregistrări video cu drone și o cercetare microbotanică a boabelor de polen depistate în interiorul găurilor îi determină pe oamenii de știință să sugereze că situl a servit la început ca o piață aglomerată pentru o civilizație pre-incașă, iar ulterior ca tehnică de contabilitate pentru incași, potrivit unei lucrări publicate pe 10 noiembrie în revista "Antiquity".

„De ce ar fi făcut popoarele antice peste 5.000 de găuri în podișurile sudului Peru. Nu știm de ce sunt aici, dar am produs noi date promițătoare care oferă indicii importante și susțin teorii noi despre utilizarea sitului”, a explicat autorul principal al studiului, dr. Jacob Bongers, arheolog digital la Universitatea din Sydney și cercetător asociat la Australian Museum Research Institute.

Cât de mari sunt aceste găuri?

Potrivit lui Charles Stanish, coautor al studiului și profesor în departamentul de antropologie al Universității din Florida de Sud, cercetarea a fost îngreunată de scara imensă a sitului Monte Sierpe, dar tehnologia dronelor a adus o nouă perspectivă în cadrul cercetării.

Fiecare gaură are o adâncime cuprinsă între 0,5 și 1 metru și o lățime între 1 și 2 metri. Ilustrațiile surprinse de dronă sugerează că acestea sunt dispuse în aproximativ 60 de secțiuni diferite, despărțite prin spații goale. Oamenii de știință din echipa lui Bongers a reușit totodată să identifice modele. Spre exemplu, au descoprit o secțiune cu 12 rânduri care oscilează între 7 și 8 găuri, însemnând că organizarea nu este întâmplătoare.

Potrivit lui Bongers, boabele de polen vechi descoperite în interiorul găurilor sugerează existența unor culturi precum porumbul, precum și a unor plante sălbatice, inclusiv salcie și stuf, care au fost utilizate tradițional pentru crearea coșurilor. Arheologul a explicat că recoltele și alte bunuri ar fi putut fi plasate în aceste coșuri sau așezate în găuri, care ar fi putut fi acoperite cu material vegetal. De asemenea, sunt șanse ca formațiuni să fi fost realizate deasupra sau în vecinătatea găurilor.

Cercetătorii consideră că populațiile indigene ale Regatului Chincha s-ar fi aflat în acea vreme pe coasta și podișul Peru-ului pentru a face schimb de bunuri și a practica trocul folosindu-și propriile produse, în locul unei monede.

Bongers este de părere că unele resurse esențiale precum ardeii iuți, coca, porumbul și bumbacul ar fi fost așezate în găuri și schimbate.

„De exemplu, un anumit număr de găuri care conțineau porumb ar fi fost echivalentul unui anumit număr de găuri care conțineau alt tip de bun, precum bumbac sau coca”, a mai spus autorul principal al studiului. 

Doctorul Dennis Ogburn, profesor asociat în departamentul de antropologie al Universității din Carolina de Nord din Charlotte și care nu a luat parte la noua cercetare, a susținut că dovezile clare oferite de polen contribuie la eliminarea multor alte utilizări propuse ale sitului.

„Monte Sierpe este un sit care a reprezentat cu adevărat un mister în arheologia andină, și sunt încântat să văd că această cercetare este în desfășurare”, a scris Ogburn într-un e-mail.

Schimbări în peisaj

Ultimele date înregistrează că situl a fost utilizat acum 600 - 700 de ani. În vreme ce oamenii de știință desfășoară mai multe datări cu radiocarbon pentru a realiza o cronologie precisă, echipa consideră că acesta a fost creat în perioada Intermediară Târzie a Peru-ului, între anii 1.000 și 1.400 d. Hr., ceea ce coincide cu folosirea sitului de către civilizația pre-incașă.

Polenul obținut de la plante citrice, introduse în regiune în perioada colonială între 1531 și 1825, sugerează că situl a fost încă folosit după căderea Imperiului Inca în 1532, cu cât spaniolii colonizau Peru. Posibil să fi fost apoi abandonat deoarece „spaniolii nu au găsit o modalitate de a integra situl în expansiunea lor economică”, potrivit lui Bongers.

Probabil că Monte Sierpe a inclus la început doar câteva secțiuni de găuri folosite ca piață de troc, înainte de a fi extins sub Imperiul Incaș. Există o posibilitate ca aceste formațiuni să se fi creat înainte de sosirea incașilor, însă chiar și așa, cercetătorii consideră că incașii au utilizat situl ca pe un dispozitiv de contabilitate la scară largă.

„Într-un fel, Monte Sierpe ar fi putut fi un fel de ‘foaie Excel’ pentru Imperiul Incaș”, a precizat Bongers.

Structurarea segmentată a sitului Monte Sierpe denotă un sistem de numărare incaș care presupunea șiruri cu noduri, denumite "khipu". Un asemenea dispozitiv, cu 80 de grupuri de cordoane, a fost descoperit în Valea Pisco.

„Numerele notate pe aceste cordoane arată un set complex de interrelații aritmetice, sugerând că este o înregistrare păstrată a operațiunilor de contabilitate care ar fi putut fi folosite la Monte Sierpe”, a susținut Bongers. 

Monte Sierpe era poziționat perfect pentru contabilitate și troc, în vecinătatea unei rețele pre-hispanice de drumuri și între două situri incașe importante, denumite Lima La Vieja și Tambo Colorado.

Bongers și grupul său de cercetare continuă să analizeze khip-uri din Peru pentru a testa orice posibil raport numeric între designul lui Monte Sierpe și sistemul de numărare incaș. Dacă există o relație, găurile ar fi putut reprezenta felul în care imperiul strângea tributul, o formă veche de taxare, de la comunitățile locale. Ținând cont că sistemele de piață și de contabilitate ar fi funcționat în feluri total distincte, și că legătura dintre khip-urile incașe și găuri este fragilă, ar fi necesare mai multe dovezi pentru a fi plauzibilă, potrivit lui Ogburn.

Importanța sitului arheologic ca patrimoniu mondial

Cu cât studiile relevă detalii ascunse ale sitului Monte Sierpe, viitoarele descoperiri ar putea ajuta la înțelegerea unei părți de istorie care nu a fost păstrată suficient de bine.

„Anzii reprezintă una dintre puținele regiuni ale lumii în care au apărut societăți antice de mari dimensiuni, precum Imperiul Incaș, dar nu există dovezi solide ale unor monede sau sisteme de scriere pre-hispanice”, a susținut Bongers.

Doctorul Christian Mader, coordonator de grup de cercetare la Centrul pentru Studii despre Dependență și Sclavie al Universității din Bonn, Germania, este de părere că articolul reprezintă o parte esențială a arheologiei andine, precum și un factor decisiv în studiul economiilor antice. Cu toate că Mader nu a luat parte la acest studiu, lucrările sale s-au axat pe economiile și schimburile pre-hispanice.

„Propunerea lor că situl a servit ca piață în perioada Intermediară Târzie și ca dispozitiv de contabilitate pentru bunuri și tribut în perioada Imperiului Incaș este interesantă și convingătoare. Iar acest articol ilustrează cât de multe avem încă de învățat despre mecanismele economice indigene”, a precizat Mader într-un e-mail.

Potrivit lui Bongers, Monte Sierpe prezintă un puzzle greu de interpretat, iar o parte a acestuia constă în formularea de ipoteze, mai degrabă decât argumente concrete, care pot fi testate în continuare pentru a înțelege mai bine patrimoniul local.

„Narațiunile pe care le construim despre patrimoniul cultural local au un impact real. Este esențial să ne asigurăm că aceste narațiuni includ perspective indigene și dovezi arheologice pentru a reprezenta corect patrimoniul local”, a mai spus autorul principal al articolului.