Arheologul britanic Howard Carter a descoperit mormântul faraonului egiptean pe 4 noiembrie 1922, iar în februarie a anului următor, împreună cu egiptologul britanic George Carnarvon, a intrat în camera funerară a lui Tutankamon.
Atunci mormântul era încă intact și plin de comori, în special sarcofagul cu faraonul.
În termen de șase săptămâni de la descoperire, Carnarvon a murit, urmată de o serie de morți misterioase ale unor oameni care atunci fie lucrau la săpături, fie vizitau mormântul.
Drept urmare, multe ziare au început să scrie articole care sugerau că acești oameni au fost victimele unui blestem străvechi.
Acum, potrivit The Telegraph, un nou documentar Channel 4 susține că zvonurile despre blestem au fost inventate de Arthur Weigall. În ziua deschiderii mormântului, Weigall a auzit glume de la Carnarvon, care se pregătea să intre în camera funerară, că va muri în șase săptămâni dacă va continua să arate o asemenea lipsă de respect față de faraon.
Când profeția s-a împlinit și Carnarvon a murit din cauza pneumoniei și a otrăvirii cu sânge cauzate de o mușcătură de țânțar, Weigall a profitat de șansa de a aduce un plus de imagine descoperirii sale.
După moartea lui Carnarvon, o altă serie de morți a urmat celor care au fost implicați în săpături. Toate acestea au fost acoperite în presa mondială, ceea ce a contribuit la crearea mitului blestemului faraonului.
Majoritatea cercetătorilor au subliniat că mulți alți oameni care au vizitat mormântul sau au ajutat la descoperirea lui au trăit o viață lungă și sănătoasă.
„De fapt, unele dintre decese ar fi putut fi cauzate de bacteriile din mormânt care a infectat oameni care sufereau deja de boli pulmonare cronice”, au explicat cercetătorii.
În octombrie 2020, în necropola Saqqara, lângă Cairo, au fost descoperite 59 de sarcofage cu mumii și 28 de figurine din lemn ale vechilor zei egipteni .
