O echipă de cercetători a descoperit sute de formațiuni masive de nisip sub Marea Nordului, care par să sfideze principii geologice fundamentale și ar putea avea implicații importante pentru stocarea energiei și a carbonului, scrie phys.org.
Folosind imagistica seismică 3D de înaltă rezoluție (unde sonore), combinată cu date și mostre de roci din sute de sonde, cercetătorii de la Universitatea din Manchester au identificat mormane vaste de nisip – unele având câțiva kilometri lățime – care par să fi fost împinse în jos, dislocând materialele mai vechi, mai ușoare și mai moi de sub ele.
Acest fenomen duce la ceea ce se numește inversiune stratigrafică – o răsturnare a ordinii geologice normale, în care rocile mai tinere sunt de obicei depuse deasupra celor mai vechi, într-un mod necunoscut până acum.
Deși inversiunea stratigrafică a fost observată anterior la scară mică, structurile descoperite de echipa de la Manchester – acum denumite „sinkite” – reprezintă cel mai mare exemplu de acest fenomen documentat vreodată.
Această descoperire, publicată în revista Communications Earth & Environment, provoacă înțelegerea noastră despre structurile subterane și ar putea avea implicații pentru stocarea carbonului.
Prof. Mads Huuse, autorul principal de la Universitatea din Manchester, a explicat: „Această descoperire dezvăluie un proces geologic pe care nu l-am mai văzut până acum la această scară. Ceea ce am găsit sunt structuri în care nisipul dens a coborât în sedimente mai ușoare, care s-au ridicat la suprafață, răsturnând practic stratul convențional pe care ne așteptam să-l găsim și creând mormane uriașe sub mare."
Cum s-au format „sinkitele”
Se crede că aceste sinkite s-au format când cutremurele sau schimbările bruște de presiune subterană ar fi putut determina nisipul să se lichefieze și să coboare prin fisuri naturale în fundul mării. Acest proces a dislocat materialele de bază, mai poroase dar rigide, denumite „plute de nămol” – compuse în mare parte din fosile microscopice marine – care, din cauza fisurilor de contracție, s-au ridicat la suprafață.
Cercetătorii au denumit aceste formațiuni mai ușoare și ridicate „floatite”.
Implicații pentru stocarea carbonului
Această descoperire ar putea ajuta cercetătorii să prezică mai bine unde ar putea fi capturate depozite de petrol și gaze și unde ar fi sigur să se stocheze dioxidul de carbon subteran.
Prof. Huuse a declarat: „Această cercetare arată cum fluidele și sedimentele pot circula prin crusta terestră în moduri neașteptate. Înțelegerea modului în care s-au format aceste sinkite ar putea schimba semnificativ felul în care evaluăm rezervoarele subterane, etanșeitatea și migrarea fluidelor — toate aceste aspecte fiind esențiale pentru captarea și stocarea carbonului.”
Echipa de cercetători lucrează acum la documentarea altor exemple ale acestui proces și la evaluarea impactului său asupra înțelegerii noastre referitoare la rezervoarele subterane și intervalele de etanșare.
Prof. Huuse a adăugat: „Ca în cazul multor descoperiri științifice, există multe voci sceptice, dar și multe care susțin acest nou model. Timpul și mai multe cercetări vor spune cât de aplicabil este acest model în diverse situații.”
Ştiri video recomandate
