Pământul a ajuns, joi, la „aphelion” față de Soare. Ce înseamnă acest lucru și ce legătură are cu temperaturile uriașe

Apogeul verii se apropie pentru noi, cei din emisfera nordică a planetei, dar pe măsură ce ne pregătim pentru și mai mult soare și pentru temperaturi extrem de mari, Pământul se învârte la cel mai îndepărtat punct de Soare în mișcarea sa de revoluție, așa-zisul „aphelion”, scrie CNN.

Joi, în jurul orei 22:00, ora României, planeta noastră a ajuns la ceea ce se numește „aphelion” – cel mai îndepărtat punct în orbita sa în jurul Soarelui, la aproape cinci milioane de kilometri mai depărte de „cel mai apropiat punct”.

Pământul ia această poziție în fiecare an la începutul lui iulie, ceea ce sună puțin bizar – dacă suntem mai departe de Soare decât în mod obișnuit, de ce este, totuși, atât de cald?

Oamenii tind să asocieze apropierea cu căldura, așa că pare normal să asumăm că sezoanele sunt cauzate de proximitatea sau depărtarea Pământului de Soare. Însă distanța Pământ-Soare nu are mare legătură cu sezoanele.

Motivul pentru care temperaturile iau o formă sezonieră pe planeta noastră este legat de înclinarea naturală a planetei.

Pământul se rotește în jurul axei sale într-un unghi înclinat, de aproximativ 23,5 grade – ceea ce înseamnă că părți ale globului primesc mai multă sau mai puțină lumină în funcție de perioada anului.

În iulie, în emisfera nordică, Pământul este mai înclinat spre Soare, ceea ce face ca zilele să fie mai lungi și mai calde.

De partea cealaltă, forma orbitei terestre joacă doar un rol minor în apariția sezoanelor și a diferențelor de temperatură. Deși orbita are o formă ușor ovală mai degrabă decât circulară, diferența dintre cele două puncte – cel mai distant și cel mai apropiat – este relativ mică.

Acum, Pământul este la aproximativ cinci milioane de kilometri mai departe de Soare decât este la începutul lui ianuarie, când ajunge la „perihelion”, cel mai apropiat punct al orbitei sale. Diferența este de aproximativ 3,3%.

Pentru că lumina se întinde pe măsură ce călătorește prin vid, chiar și schimbare relativ mică în distanță rezultă într-o scădere de aproape șapte la sută în cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ. Dar acesta este un număr mic prin comparație cu efectul produs de înclinarea planetei.

Astfel, deși este adevărat că Pământul primește acum mai puțină energie solară, diferențele sunt neglijabile – orașe precum Houston, New Orleans sau Pheonix, aflate la o latitudine de 30 grade nord primesc vara o cantitate dublă de energie față de iarna, chiar și în contextul aphelionului.

În orașe aflate la 40 de grade latitudine, diferențele sunt chiar mai acute – New York, Denver sau Columbus primesc cu 300% mai multă energie vara față de iarnă.