Dacă privești cerul într-o noapte senină, poți vedea uneori dârele lăsate de sateliți sau de rachete. Ceea ce nu se vede însă este impactul tot mai mare pe care activitatea spațială îl are asupra atmosferei Pământului. Potrivit mai multor studii, numărul tot mai mare de lansări și de reintrări ale sateliților în atmosferă începe să modifice chimia și structura straturilor superioare ale atmosferei, scrie The Conversation.
Cercetătorii avertizează că aceste procese pot duce la subțierea stratului de ozon, la încălzirea stratosferei și la apariția unor particule metalice rezultate din arderea sateliților. Ritmul lansărilor crește rapid, iar specialiștii spun că există riscul de a înlocui o problemă, aglomerația de obiecte pe orbită, cu o alta: poluarea atmosferei cu funingine de rachetă și cenușă de satelit.
De ce ard sateliții în atmosferă
În mod obișnuit, când un satelit își încheie durata de viață, el este scos de pe orbită și lăsat să reintre în atmosferă. În timpul acestei reintrări, aparatul se încălzește la mii de grade și se dezintegrează.
În ultimii ani însă, se caută soluții pentru a prelungi durata de funcționare a sateliților, de exemplu prin realimentarea lor în spațiu. O altă variantă ar fi reintrarea controlată, astfel încât unele componente să poată fi recuperate sau reutilizate.
Record de lansări
Numărul lansărilor orbitale a atins niveluri record în 2024 și 2025, pe măsură ce companiile au început să construiască mari constelații de sateliți pentru servicii precum internetul global.
Un exemplu este sistemul Starlink, dezvoltat de SpaceX. Estimările arată că au avut loc între 259 și 271 de lansări în 2024 și peste 315 în 2025.
Acest ritm înseamnă și un număr uriaș de reintrări în atmosferă: mii de sateliți care se dezintegrează după ce își încheie misiunea.
Specialiștii estimează că, până în anii 2030, sateliții care revin pe Pământ ar putea elibera anual în atmosferă mii sau chiar zeci de mii de tone de oxid de aluminiu și alte metale.
Impactul asupra stratului de ozon
Oxidul de aluminiu poate accelera reacțiile chimice care distrug stratul de ozon, care protejează planeta de radiațiile solare periculoase.
În același timp, gazele evacuate de rachete, în special funinginea produsă de combustibilii pe bază de hidrocarburi, pot încălzi stratosfera și pot modifica circulația vânturilor.
Potrivit modelelor climatice, creșterea rapidă a lansărilor spațiale ar putea încetini refacerea stratului de ozon, proces început după adoptarea Protocolul de la Montreal din 1987, care a limitat utilizarea substanțelor ce distrug ozonul.
Urme chimice detectate deja
Oamenii de știință au început deja să detecteze în atmosferă urme chimice asociate lansărilor spațiale. Avioane de cercetare au descoperit particule care conțin metale precum aluminiu, cupru sau litiu, considerate semnături ale arderii rachetelor și sateliților.
Nu doar o problemă de trafic spațial
Distrugerea sateliților în atmosferă rezolvă problema resturilor de pe orbită, dar ar putea crea o altă formă de poluare.
Unele studii estimează că, până în 2040, cantitatea de oxid de aluminiu provenită din reintrări ar putea ajunge comparabilă cu praful cosmic provenit din meteoriți, cu efecte asupra temperaturilor și circulației atmosferice în regiunile polare.
În plus, funinginea emisă de rachete ar putea încălzi stratosfera cu câteva grade și ar putea încetini curenții jet, ceea ce ridică noi îngrijorări legate de schimbările climatice.
Creșterea numărului de sateliți afectează și astronomia. Simulările arată că, dacă aceste constelații vor ajunge la dimensiunile estimate până la sfârșitul deceniului, un număr mare de imagini realizate de telescoape ar putea fi afectate de dârele luminoase ale sateliților care trec prin fața câmpului de observație.
O posibilă soluție
Cercetătorii propun aplicarea unui model de economie circulară în industria spațială. Ideea este ca sateliții să fie proiectați pentru a fi reparați, realimentați și reutilizați, în loc să fie distruși în atmosferă.
De exemplu, vehiculele Mission Extension Vehicles, dezvoltate de Northrop Grumman, au reușit deja să se cupleze cu un satelit vechi aflat pe orbită geostaționară și să îi prelungească durata de funcționare.
Alte proiecte urmăresc îndepărtarea activă a deșeurilor spațiale. Misiunea ClearSpace‑1, pregătită de European Space Agency, își propune să captureze și să scoată de pe orbită resturi spațiale începând cu 2029.
Ce ar trebui schimbat
Specialiștii spun că sateliții și rachetele ar trebui proiectate astfel încât să poată fi reparate, realimentate și aduse pe orbită mai joasă într-un mod controlat, pentru recuperarea componentelor.
În același timp, autoritățile ar putea introduce reguli care să oblige producătorii să fie responsabili pentru întregul ciclu de viață al sateliților.
Cercetătorii spun că alegerea este clară: fie continuăm să lansăm sateliți care ard în atmosferă și poluează cerul, fie dezvoltăm o industrie spațială care reutilizează și recuperează tehnologia deja trimisă pe orbită.
Ştiri video recomandate
