Un studiu al cercetătorilor japonezi, publicat marți, dă o lovitură dură teoriilor și speranțelor legate de clonarea mamiferelor, ca soluție extremă la o eventuală criză alimentară, la salvarea speciilor în pericol sau chiar la perpetuarea vieții umane.
Studiul menționat de Agerpres, care citează AFP și Reuters, arată că există o limită biologică în ceea ce privește clonarea mamiferelor.
Odată atinsă limita, apare riscul de "colaps mutațional", tradus printr-o serie de mutații genetice grave, care se acumulează de-a lungul generațiilor și care devin, în cele din urmă, fatale.
Un studiu întins pe 20 de ani
Timp de două decenii, din 2005 până în 2025, și pornind de la un șoarece original - o femelă cu blană maro - cercetătorii niponi au realizat clonări în serie după alte clone, care au dus la nașterea unui număr total de 1.200 de șoareci.
În primele 25 de generații nu au existat semne vizibile ale unor probleme
Ulterior, mutațiile au început să se acumuleze până au devenit fatale.
Toți șoarecii din cea de-a 58-a generație de clone, afectați de mutații, dar fără anomalii fizice vizibile, au murit la doar câteva zile după naștere.
S-a demonstrat astfel, pentru prima dată, că mamiferele nu pot fi clonate de un număr infinit de ori.
Metoda clonării în masă alimentase speranțele că, spre exemplu, vor putea fi replicate în număr mare de animale pentru consumul alimentar.
Studiul a folosit metoda transferului nuclear
"Am crezut că vom putea crea un număr infinit de clone. De aceea, aceste rezultate sunt extrem de dezamăgitoare", a declarat autorul principal al studiului, Teruhiko Wakayama, de la Universitatea Yamanashi din orașul Kofu.
Echipa profesorului Wakayama este aceeași care a clonat pentru prima dată în lume un șoarece în 1997, la doar un an după ce oaia Dolly a devenit primul mamifer clonat din istorie.
Cercetătorii japonezi au utilizat o tehnică denumită "transfer nuclear" pentru a genera clonele.
Concret, oamenii de știință creează un embrion prin transferul nucleului, principalul depozitar al informației genetice dintr-o celulă.
Nucleul este anterior prelevat dintr-o celulă donatoare, fiind depus într-un ovul al cărui nucleu original a fost îndepărtat în prealabil.
În procesul de clonare a fost utilizată o celulă ovariană specializată, denumită "celulă cumulus", ce înconjoară și hrănește ovulul aflat în dezvoltare.
Momentul critic de la a 25-a generație
Pentru studiul semnalat, cercetătorii din echipa japoneză au început clonarea unei femele de șoarece în 2005.
Când noile femele astfel obținute atingeau vârsta de 3-4 luni, ele erau clonate din nou, fiind obținute în acest fel trei sau patru generații pe an.
În ultimii 20 de ani, cercetătorii au efectuat peste 30.000 de proceduri, prin care au obținut un număr total de 1.200 de șoareci.
În timpul primilor ani, rata de reușită a clonărilor nu a încetat să crească - ajungând chiar la peste 15% la un moment dat - și toți șoarecii păreau identici.
Acest fapt i-a făcut pe cercetătorii niponi să anticipeze că procesul ar putea fi continuat la infinit.
Însă un "moment critic" a apărut odată cu cea de-a 25-a generație, potrivit materialului publicat în revista Nature Communications.
De la acest punct, mutațiile genetice nefavorabile s-au acumulat de-a lungul generațiilor. Fiecare nouă generație a avut șanse din ce în ce mai puține de supraviețuire.
Când s-a ajuns la cea de-a 57-a generație, doar 0,6% dintre clone au supraviețuit, iar în cadrul celei de-a 58-a, toți noii șoareci au murit la scurt timp după naștere.
"Puii nu prezentau nicio anomalie vizibilă, iar cauzele morții sunt necunoscute", a declarat profesorul Wakayama.
De trei ori mai multe mutații la clone, comparativ cu șoarecii obținuți prin reproducerea sexuală
Cercetătorii au secvențiat genomurile clonelor și au constatat că acestea prezentau de trei ori mai multe mutații decât șoarecii proveniți din reproducerea sexuată.
De asemenea, clonele aveau placente mai mari, iar unele dintre ele își pierduseră copia cromozomului X.
"Am crezut că toate clonele erau identice cu șoarecele original, dar, în mod clar, lucrurile nu stăteau deloc așa", a recunoscut cercetătorul nipon.
El a adăugat că echipa sa "nu are nicio idee" despre modul în care această problemă ar putea fi remediată.
Surpriza din generația a 57-a
Studiul nipon a mai constatat că, atunci când exemplarele feminine clonate într-o etapă tardivă - inclusiv femelele din a 57-a generație - s-au împerecheat cu masculi pe cale naturală, ele au avut capacitatea de a da naștere unei progenituri cu o stare bună de sănătate și care prezenta mai puține mutații.
Rezultatul demonstrează că "reproducerea sexuată este indispensabilă pentru supraviețuirea pe termen lung a speciilor de mamifere", explică autorii studiului.
"Studiul nostru a dezvăluit unul dintre motivele pentru care mamiferele, spre deosebire de plante și de animalele din clasele inferioare, nu pot menține supraviețuirea speciei prin clonare", a subliniat profesorul Wakayama.
Această constatare susține, de asemenea, ipoteza denumită "Clichetul lui Muller".
Numită după un genetician american, teoria "prezice că, în liniile asexuate, mutațiile dăunătoare se acumulează inevitabil, ducând în cele din urmă la colaps mutațional și extincție".
Într-o extrapolare mai lejeră, studiul japonez pune sub semnul întrebării și anumite scenarii de science-fiction.
Astfel, ar fi imposibil să se creeze prin replicare genetică atât de mulți soldați precum în "Atacul clonelor", un prequel din celebra franciză cinematografică "Războiul Stelelor", a indicat profesorul Wakayama.
Ştiri video recomandate
