Puține piese de mobilier ascund o istorie atât de impresionantă precum lada japoneză lăcuită în negru și decorată cu aur, care a stat sub un televizor într-un apartament din cartierul londonez South Kensington între 1970 și 1986, potrivit publicației The History Blog.
Proprietarul a folosit-o inițial ca suport pentru televizor, iar mai târziu a transformat-o într-un bar în care își păstra băuturile. Nimeni din locuință nu știa că aceeași ladă călătorise cândva din Japonia în Europa și ajunsese în colecția unui cardinal francez.
Totul s-a schimbat în 2013, când un licitator francez a intrat într-o casă din Valea Loarei și a recunoscut piesa aflată într-un colț al unei încăperi. În același an, lada a fost vândută la licitație pentru 7,31 milioane de euro.
O achiziție de 100 de lire sterline în South Kensington
O ladă japoneză din secolul al XVII-lea, realizată prin tehnica lacuirii și care îi aparținuse cândva cardinalului Mazarin, a fost folosită timp de 16 ani drept suport pentru televizor într-o locuință din Londra, înainte de a fi redescoperită.
În 2013, aceasta a fost vândută la o licitație din Franța pentru 7,31 milioane de euro și a ajuns în colecția Rijksmuseum din Amsterdam.
Potrivit The History Blog, proprietarul apartamentului era Zaniewski, un medic polonez. El i-a vândut lada, cu 100 de lire, chiriașului său, care era un inginer angajat la compania petrolieră Shell.
Inginerul a folosit lada drept suport pentru televizor timp de 16 ani, din 1970 până în 1986, când s-a pensionat și s-a mutat în Valea Loarei. Acolo, a transformat piesa de mobilier într-un bar.
De la un atelier din Kyoto la cardinalul Mazarin
Lada datează din jurul anului 1640 și a fost realizată în Kyoto, cel mai probabil în atelierul lui Kōami Nagashige, care era lacuitorul oficial al conducătorilor dinastiei Tokugawa, potrivit Rijksmuseum.
The History Blog relatează că aceste lăzi lăcuite au fost comandate de François Caron, conducătorul reprezentanței Companiei Olandeze a Indiilor de Est din Japonia. Potrivit publicației Daily Mail, lada are o lățime de aproximativ 1,42 metri, iar în prezent se mai păstrează doar aproximativ zece exemplare.
Muzeul Victoria and Albert menționează că lada este decorată cu scene inspirate din „Povestea lui Genji” și „Povestea fraților Soga”.
În 1641 a intrat în vigoare o interdicție privind exportul unor astfel de lăzi lăcuite. Cu toate acestea, deoarece François Caron beneficia de o derogare, obiectele au putut fi exportate în 1643.
În registrele companiei din acel an sunt menționate patru lăzi lăcuite de dimensiuni foarte mari.
Piesa a ajuns în posesia cardinalului Jules Mazarin, prim-ministru al Franței între 1642 și 1661 și unul dintre cei mai importanți colecționari de artă ai epocii. Acesta a cumpărat cele mai mari două lăzi din Amsterdam și le-a transportat în Franța la bordul unei nave de război.
Familia lui Mazarin a păstrat lăzile până la Revoluția Franceză. În acea perioadă, un negustor de articole de mercerie a adus una dintre ele la o vânzare, iar piesa a ajuns ulterior în posesia colecționarului englez William Beckford.
Dispărută timp de 70 de ani
Urma lăzii s-a pierdut în 1941. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aceasta a fost menționată la o licitație organizată la Llantarnam Abbey doar ca o ladă chinezească de mari dimensiuni. Legătura sa cu cardinalul Mazarin și originea japoneză au fost uitate.
Din acel moment, cea mai mare dintre lăzile de aur ale cardinalului a fost considerată pierdută.
Muzeul Victoria and Albert, care deține o altă piesă din aceeași categorie, a continuat să caute exemplarul dispărut. În cele din urmă, o altă ladă a fost descoperită la Muzeul de Istorie de Stat din Moscova.
Așa cum observa cu ironie publicația Daily Mail, lada dispărută se afla, de fapt, sub un televizor, la doar câteva sute de metri de muzeu.
Evaluarea din Touraine a scos la iveală adevărata valoare
După moartea inginerului, familia acestuia a apelat la casa de licitații Rouillac pentru evaluarea proprietății sale din Touraine.
Philippe Rouillac, specialistul care s-a ocupat de evaluare, a descoperit că obiectul folosit drept bar era, de fapt, o ladă japoneză din secolul al XVII-lea, realizată din aur, argint, cupru și sidef.
O fotografie de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu care a comparat piesa, a contribuit la confirmarea faptului că aceasta era una dintre cele patru lăzi cumpărate de cardinalul Mazarin.
Prețul estimativ de pornire al licitației a fost stabilit la 200.000 de euro.
O ofertă câștigătoare și o nouă casă în Olanda
Licitația a avut loc la Cheverny, pe 9 iunie 2013, iar câștigătorul a fost Rijksmuseum din Amsterdam.
Institutul Național de Cercetare pentru Bunuri Culturale din Tokyo a consemnat oferta câștigătoare de 7,3 milioane de euro pentru o ladă descoperită într-o locuință privată din Franța.
Prețul de adjudecare a fost de 5,9 milioane de euro, ceea ce a transformat piesa în cel mai scump obiect vândut la licitație în Franța în acel an.
Taxele suplimentare suportate de cumpărător, în valoare de aproximativ 1,4 milioane de euro, au ridicat prețul final la 7,31 milioane de euro, potrivit publicației Antique Trade Gazette.
Achiziția a fost realizată de muzeu cu sprijinul Fundației Jaffé-Pierson, al loteriei BankGiro și al organizației Vereniging Rembrandt.
Menno Fitski, curator al Rijksmuseum, a descris lada drept „cea mai bună dintre cele mai bune”, potrivit ArtFix Daily.
Astfel, piesa care ajunsese pentru prima dată în Europa prin Amsterdam s-a întors în patrimoniul public olandez.
