În urmă cu câteva secole, oamenii foloseau sarea și fumul pentru a conserva alimentele și șofranul pentru a le colora. Timpul a trecut dar, în principiu, preocupările au rămas aceleaşi – găsirea unor metode de conservare si colorare a alimentelor, evident cu păstrarea gustului. Astăzi, avem acces la o mare varietate de ingrediente despre care autorităţile în materie susţin că sunt îndelung cercetate și sigure pentru consum.
Oamenii aveau în trecut posibilitatea să planteze, în propriile grădini, fructele și legumele pe care le consumau şi erau obișnuiți să crească singuri vaci sau să pescuiască în apele din apropierea lor. Își măcinau grâul pentru a face făină, coceau pâine, făceau în casă paste și o serie de alte preparate pentru desert. Cu avantajele și dezavantajele lor, societățile moderne aglomerate și ritmul rapid al vieții de zi cu zi fac aproape imposibile aceste activități. Acesta este poate motivul pentru care suntem de părere că știința alimentației ne dă posibilitatea de a alege dintr-o gamă variată de alimente și băuturi, pentru consumul nostru zilnic.
Ce sunt „aditivii alimentari”
Aditivii alimentari sunt ingrediente aprobate pentru consum și folosite dintr-o serie de motive, cum ar fi: pentru a oferi și/sau menține culoarea, pentru a conserva gustul și textura alimentului, pentru a menţine siguranța alimentelor și băuturilor pe care le consumăm, pentru săptămâni sau chiar luni, sau pentru a da gustul dulce cu un număr scăzut de calorii sau chiar fără calorii. Aditivii alimentari sunt folosiți doar după ce le este confirmată siguranța pentru consum și utilizarea într-un scop anume (de exemplu, aceștia sunt necesari pentru a menţine siguranța sau culoarea alimentelor). Siguranța pentru consum a aditivilor este evaluată de autorități de reglementare, precum Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Ulterior evaluării, aceştia sunt aprobaţi pentru utilizare în alimente şi băuturi de către Comisia Europeană, proces în care le este atribuit un cod (ceea ce noi recunoaştem ca fiind E-uri, unde litera „E” reprezintă „Europa”) pentru a le facilita clasificarea.
Aditivii sunt împărțiți în mai multe clase, fiecare dintre acestea îndeplinind o anumită funcție. Antioxidanții asemenea tocoferolului, emulgatorii asemenea lecitinei și îndulcitorii asemenea aspartamului, au un anumit scop – adică să protejeze împotriva oxidării, să omogenizeze textura și să dea gustul dulce cu un aport caloric redus sau fără calorii.
Să ne temem de aditivii artificiali?
Pentru început, trebuie menționat faptul că anumiți aditivi alimentari provin din surse naturale, cum ar fi: licopenul din roșii sau glicozidele steviol din planta stevia, unii se regăsesc natural în alimente iar unii sunt artificiali, cum ar fi E300 sau acidul ascorbic, cunoscut ca vitamina C. În plus, faptul că un ingredient provine din surse naturale nu înseamnă neapărat că este mai bun sau mai sigur decât un ingredient creat de oameni. Multe substanțe din natură sunt periculoase, cum este cazul ciupercilor otrăvitoare; în timp ce multe dintre substanţele create de oameni sunt sigure pentru consum, cum este cazul aspartamului, care a fost creat prin amestecul a două tipuri de aminoacizi (care reprezintă structura de bază a proteinelor și care se regăsesc în mod natural în carne, lapte, etc.)
