Oamenii de știință au creat Seiful Global de Semințe din Svalbard, Norvegia, supranumit „Seiful Apocalipsei”, ca măsură de siguranță pentru culturile viitorului. Cercetătorii spun însă că planeta are deja o rezervă de semințe mult mai mare, ascunsă în solurile din întreaga lume. Această rezervă subterană s-ar putea dovedi esențială pentru a ajuta ecosistemele să se refacă după perturbări și pentru a proteja culturile, peisajele și sistemele alimentare de care oamenii depind în fiecare zi, potrivit thecooldown.com.
Potrivit ScienceAlert, analiza a vizat o bază de date mondială privind semințele din sol, care cuprinde 3.096 de înregistrări de probe din 94 de țări de pe toate cele șapte continente, aproximativ 1.400 de studii contabilizând milioane de semințe și răsaduri.
› Vezi galeria foto ‹
În rezultatele publicate în Nature Communications, cercetătorii au estimat că habitatele terestre, zonele umede și habitatele acvatice conțin, în medie, peste 5.000 de semințe îngropate la fiecare metru pătrat. Studiul a fost coordonat de ecologii Alistair Auffret de la Universitatea Suedeză de Științe Agricole și Emma Ladouceur de la Universitatea Prince Edward Island din Canada.
Ca volum, acest lucru face ca banca naturală de semințe din sol să fie mult mai mare decât orice seif construit de oameni. Însă cercetătorii au identificat un compromis important: zonele cu multe specii de plante nu conțineau întotdeauna un număr deosebit de mare de semințe, în timp ce locurile cu rezerve de semințe foarte dense prezentau adesea o diversitate mai redusă.
Acest contrast a fost observat în toate ecosistemele, mediile tropicale având, în general, o bogăție mare de specii, dar o densitate mai redusă a semințelor, în timp ce terenurile agricole cultivate prezentau, de regulă, situația opusă.
Băncile de semințe din sol fac parte din sistemul natural de refacere. După ce inundațiile, fenomenele meteorologice extreme și alte dezastre îndepărtează vegetația de la suprafață, semințele deja depozitate în sol pot ajuta la revenirea vegetației fără ca oamenii să fie nevoiți să înceapă procesul de la zero.
Comunitățile de plante sănătoase susțin producția de alimente, reduc eroziunea, contribuie la protejarea sistemelor de apă și creează peisaje mai stabile atât pentru oameni, cât și pentru fauna sălbatică. Semințele ascunse în subteran sunt strâns legate de reziliența fermelor, pădurilor, zonelor umede și a altor medii de care depind comunitățile.
Această rezervă de semințe e total diferită de efort uman folosit la Svalbard. În schimb, ea se formează în mod natural de-a lungul timpului, pe măsură ce semințele cad pe sol, sunt transportate de vânt sau de apa provenită din inundații ori se acumulează în litiera de frunze.
Bogăția băncilor de semințe a fost mai mare în habitatele neperturbate decât în cele degradate, ceea ce sugerează că activitatea umană ar putea slăbi această rezervă naturală tocmai în momentul în care ecosistemele ar putea avea cea mai mare nevoie de ea.
Oamenii de știință au acum un reper global pentru înțelegerea amplorii băncii de semințe din sol. Acest lucru le oferă celor care planifică proiecte de restaurare, fermierilor și organizațiilor de conservare informații mai bune despre locurile în care refacerea naturală poate fi eficientă și despre zonele afectate în care ar putea fi necesară o intervenție mai activă.
Băncile de semințe construite de oameni joacă în continuare un rol important. Facilități precum cea din Svalbard rămân o poliță de asigurare esențială pentru diversitatea culturilor, în timp ce această nouă cercetare indică necesitatea protejării și a rezervelor de semințe vii deja existente în ecosisteme.
