Școli din Franța sunt incendiate. Cel mai important personaj al extremei drepte luptă pentru supraviețuirea sa politică după ce a fost acuzat de declarații antisemite. Iar indicatorii economici sunt pe roșu, avertizând asupra riscului unei crize a datoriei suverane. Crizele care au lovit Franța în ultimele zile adâncesc faliile politice într-o campanie prezidențială tot mai lipsită de menajamente. În cuvintele unui consilier guvernamental: „E maxi merde”, scrie Politico, vineri.
Consilierul, făcând declarații sub rezerva anonimatului s-a referit doar la protestele tot mai violente din fața liceelor și la reacția lentă a guvernului. Dar sentimentul este probabil împărtășit de mulți alegători francezi după o săptămână dominată de titluri deosebit de sumbre.
Dacă există câștigători politici, nu este deloc clar cine sunt. Candidații tradiționali și vocile moderate continuă să aibă dificultăți în a domina dezbaterea în fața Marinei Le Pen, încă favorită în sondaje și a rivalului său de extremă stângă aflat în ascensiune, Jean-Luc Melenchon. Ambii vor să schimbe fundamental Franța și relația sa cu Europa.
Un sondaj realizat săptămâna aceasta de Odoxa a constatat că francezii dezaprobă modul în care guvernul gestionează protestele elevilor, dar și implicarea lui Melenchon și a partidului său, La France Insoumise.
Aliații lui Melenchon s-au alăturat protestatarilor din fața școlilor, spunând că au venit să își arate sprijinul și să îi protejeze pe minori de confruntările cu poliția. Guvernul și adversarii politici ai La France Insoumise îi acuză însă că alimentează violențele, acuzații pe care aceștia le resping.
„Există o luptă pentru modul în care sunt prezentate aceste evenimente” între cele două extreme politice, a spus un consilier al Partidului Socialist.
Oricare ar fi adevărul, crizele acestei săptămâni demonstrează cât de dură poate deveni campania în condițiile în care sondajele sunt conduse de doi candidați populiști care nu ezită să exploateze diviziunile politice.
Tactici de diversiune
Guvernul francez încearcă să recapete controlul asupra protestelor care scapă tot mai mult de sub control. Joi, a organizat o reuniune de criză, iar vineri s-a întâlnit cu reprezentanți ai tinerilor.
„Lecornu aleargă mereu după crize ca să le rezolve, reacționează întotdeauna cu întârziere”, a spus un consilier centrist.
Le Pen a dat vina pe „agitatori” pentru violențele de la proteste și a acuzat La France Insoumise că „le dă o mână de ajutor” „agenților haosului și insurecției”.
Pentru Rassemblement National (RN), criza reprezintă o ocazie utilă de a încerca să îi convingă pe alegătorii preocupați de siguranța publică că partidul lui Le Pen este cea mai bună opțiune.
„Avem un guvern incapabil să mențină ordinea publică și o stângă care pune paie pe foc”, a declarat deputatul Laurent Jacobelli (RN).
„Suntem singurii care avem legitimitate atunci când vine vorba despre securitate”, a adăugat el.
Tulburările reprezintă, însă, și un pretext convenabil pentru Le Pen, în timp ce președintele partidului și succesorul său desemnat, Jordan Bardella, încearcă să respingă acuzațiile publicate luni de Mediapart, potrivit cărora ar fi trimis mesaje antisemite pe Facebook Messenger când era un activist în vârstă de 17 ani.
Bardella a respins categoric acuzațiile și a promis că va da Mediapart în judecată, însă publicația a prezentat joi un nou articol în care explică modul în care și-a verificat informațiile, inclusiv prin capturi de ecran și date ale conversațiilor descărcate direct de la Meta cu ajutorul surselor sale.
Bardella era considerat favorit pentru postul de prim-ministru în cazul în care Le Pen ar ajunge la putere, dar viitorul său pare acum să atârne de un fir. Până recent, Bardella era văzut chiar ca prezidențiabilul partidului.
„Trebuie să-l scoatem din joc? Este decizia lui Marine”, a spus un ales al Rassemblement National. „Totul depinde de cât de serioase sunt dovezile”.
Bardella nu este însă un personaj marginal, iar adversarii Rassemblement National speră că eventualele consecințe ale unei demisii ar putea afecta pe termen lung campania lui Le Pen.
Probleme bugetare
Toate acestea se întâmplă la doar câteva ore după ce guvernul minoritar al prim-ministrului Sebastien Lecornu a prezentat un buget pentru 2027 care prevede economii de 43 de miliarde de euro, menite să liniștească piețele îngrijorate de datoria uriașă a Franței și de deficitul bugetar persistent ridicat.
Fără o majoritate parlamentară, însă, obținerea sprijinului pentru reduceri dureroase va fi dificilă, chiar dacă perspectiva unei posibile crize financiare devine tot mai apăsătoare.
Costurile de împrumut au ajuns la cel mai ridicat nivel din 2008, iar diferența dintre randamentele obligațiunilor franceze și germane pe zece ani, un indicator al disponibilității investitorilor de a deține datorie franceză în locul celei germane, considerată în mod tradițional mai sigură, a depășit, vineri, 150 de puncte de bază, un nivel care nu a mai fost atins de ani de zile.
Un parlamentar din Renaissance, partidul președintelui Emmanuel Macron, a spus că nu vede cum ar putea aspiranții prezidențiali ai centrului politic, foștii premieri Edouard Philippe și Gabriel Attal, să evite consecințele.
„Fiecare minut petrecut discutând despre buget este încă un minut în care ne uităm la incapacitatea noastră de a ieși din această mizerie”, a spus deputatul.
Între timp, Melenchon le-a cerut oficialilor partidului său să participe la noile proteste programate marțea viitoare și să îi protejeze pe elevi de presupusele violențe ale poliției. Acest lucru l-ar putea aduce în centrul atenției, dar s-ar putea întoarce împotriva lui dacă va fi perceput drept participant la tulburări.
Eurodeputatul centrist Sandro Gozi a spus că acuzațiile împotriva lui Bardella și atitudinea extremei stângi față de proteste „complică strategia de normalizare a celor două tabere”.
„Atât Le Pen, cât și Melenchon sunt extremiști aflați departe de valorile republicane și europene fundamentale”, a spus Gozi.
Pe măsură ce mandatul lui Macron se apropie de final, se răspândește sentimentul că Franța a fost prost administrată și că țara se destramă efectiv.
Este o percepție pe care orice posibil succesor asociat cu actualul președinte va avea mari dificultăți să o combată în campania electorală.
