După o cursă plină de evenimente din Azerbaidjan, în care George Russell l-a învins la limită pe Max Verstappen, Formula 1 se îndreaptă direct spre Marele Premiu al Bahrainului, organizat anul acesta în Malaezia. După ce s-a decis ca Marele Premiu al Bahrainului să nu aibă loc în aprilie, din cauza războiului din Orientul Mijlociu, Malaezia a preluat inițiativa de a găzdui evenimentul, mutându-l în primul weekend din octombrie, scrie Formula 1. Practic, Marele Premiu al Bahrainului se dispută pe circuitul Sepang, numindu-se în mod oficial Marele Premiu al Bahrainului în Malaezia.
Sâmbătă, de la ora 11:00, vor avea loc calificările în direct pe Antena 3 CNN şi AntenaPLAY, iar duminică, de la ora 09:45, va avea loc Marele Premiu al Malaeziei, în direct pe Antena 3 CNN şi AntenaPLAY.
Circuitul Internațional Sepang are o lungime de 5,543 km, cu 15 viraje. Pe parcursul celor 56 de tururi, piloții vor acoperi 310,398 km totali. Cel mai rapid timp pe tur a fost stabilit în 2017 de Sebastian Vettel: 1.34:080.
Când a avut loc primul Mare Premiu al Malaeziei
După ce s-a decis ca Marele Premiu al Bahrainului să nu aibă loc în aprilie, din cauza războiului din Orientul Mijlociu, Malaezia a preluat inițiativa de a găzdui evenimentul, mutându-l în primul weekend din octombrie. Practic, Marele Premiu al Bahrainului a devenit Marele Premiu al Malaeziei.
Astfel, cursa va marca primul Mare Premiu de pe Circuitul Internațional Sepang din 2017, dar legăturile țării cu F1 datează din anii 1990, când prim-ministrul de atunci, Mahathir Mohamad, a început să construiască un circuit de motorsport de primă clasă.
După ce renumitul designer Hermann Tilke a planificat traseul, construcția efectivă a început în 1997, iar cursa inaugurală a avut loc în 1999. A fost câștigată de Eddie Irvine de la Ferrari și a consacrat circuitul Sepang ca o pistă rapidă și provocatoare, stabilind un precedent pentru alte circuite construite special în acest scop.
Cum e să pilotezi pe Sepang
Doar 10 piloți de pe grila actuală au mai concurat în Malaezia până acum, acum aproape un deceniu. Jolyon Palmer, fostul pilot Renault de F1, a explicat că „Sepangul este fluid, cu un sector central rapid care împarte zone mari de frânare cu multe oportunități de depășire”.
„Virajul 1 este extrem de lat și este important să se atace frânele înainte de a reveni pentru a îmbrățișa un vârf târziu pentru a ieși ușor din virajul 2, mai strâns, și a urca următoarea linie dreaptă curbată.
Sectorul din mijloc se concentrează pe echilibru și fluiditate la viteză mare. Este necesară o intrare hotărâtă pentru virajul incredibil de rapid în 5, înainte de a alege perfect schimbarea de direcție în virajul 6, pe măsură ce pista coboară ușor. Aceasta este secțiunea de viraje cu cea mai mare viteză de pe circuit. Virajul 7 este puțin mai lent și ușor de parcurs pe larg la ieșire, înainte de partea finală a acelei secvențe, care ar trebui să fie o zonă de accelerare dacă este executată corect.
Frânarea în virajele 11 și 14 este dificilă și depinde de senzația pe care o simți când încerci să conduci mașina, mai ales în virajul 14, unde este ușor să blochezi roata dreaptă față. Din nou, ieșirea din acest viraj este critică, deoarece duce la ultima apăsare puternică a frânelor și la o șansă de depășire în virajul final”, a explica el.
Dacă traseul nu pare suficient de solicitant, Sepang este cunoscut și pentru vremea sa imprevizibilă: umiditatea ridicată, căldura extremă și ploile abundente au afectat cursele în trecut.
Unde sunt zonele „Straight Mode” și „Overtake”
„Straight Mode” este o configurație aerodinamică diferită care permite mașinilor să își reducă rezistența la înaintare, ceea ce le face mai eficiente la accelerarea spre viteza maximă.
Aripa spate continuă să creeze un spațiu liber, la fel cum se întâmpla și atunci când piloții foloseau DRS în trecut, dar acum și aripa față se mișcă. Elementele superioare ale aripii față coboară în același timp cu elementul superior al aripii spate.
Acesta este un mod utilizat în fiecare tur în condiții de pistă uscată, în fiecare zonă desemnată pentru acesta. Practic, mașina se va adapta între două configurații diferite în funcție de locul în care se află pe pistă, oferind o forță de apăsare maximă în viraje, dar și o rezistență mai mică pe linii drepte.
În Malaezia, există patru zone desemnate: linia dreaptă de start/sosire, apoi între virajele 3 și 4, între virajele 8 și 9 și, în final, între virajele 14 și 15
Între timp, „Overtake” înlocuiește DRS și este un nou mod de putere care permite șoferului să reîncarce mai multă energie electrică și să genereze un profil suplimentar de putere electrică, astfel încât să poată menține o viteză mai mare pentru o perioadă mai lungă de timp.
Există un punct de detectare pe tur pentru acest mod și se așteaptă să fie folosit în multe ocazii la ieșirea din ultimul viraj, care duce pe o linie dreaptă lungă și va fi disponibil piloților în turul următor, atâta timp cât aceștia rămân la o secundă distanță de mașina din față în punctul respectiv de detectare.
În Malaezia, punctul de detectare este la ieșirea din virajul 15, în timp ce linia de activare urmează la începutul liniei drepte de start/sosire.
Cinci lucruri interesante despre Marele Premiu al Malaeziei
- Lewis Hamilton și Michael Schumacher dețin recordul pentru cele mai multe pole position-uri pe Circuitul Internațional Sepang, cu câte cinci fiecare.
- Sepang a fost prima pistă de F1 proiectată de la zero de Tilke. Anterior, el renovase doar Red Bull Ring-ul din Austria.
- Cea mai recentă victorie Ferrari pe vreme umedă a avut loc în Malaezia, în 2012, când Fernando Alonso a câștigat de pe poziția 8.
- Acest weekend va marca cea de-a 22-a ediție a Marelui Premiu al Bahrainului și prima care nu va avea loc pe Circuitul Internațional Bahrain din Sakhir.
- Alte țări au intervenit pentru a găzdui curse înainte: Marele Premiu din San Marino a avut loc în Italia între 1981 și 2006, Marele Premiu al Luxemburgului din 1997 și 1998 a avut loc în Germania, iar Marele Premiu al Elveției din 1982 a fost disputat în Franța.
