E ora 17:15. În metroul spre Universitate, un bărbat cară după el un sac plin cu peturi. În cealaltă mână are o plasă cu cârnați, pâine și ceapă verde. Cântă, cu o voce baritonală, „sara pe deaaaal, buciumul cântă cu jaleeee”. Paznicul din tren vine repede și îi face semn să tacă. Omul oftează, își ia sacul și iese și el din metrou. Împreună cu cei care merg spre protestul pro-Europa din București, de vineri seară.
Nu prea este lume până la 18 și un pic. Dar cei care s-au adunat râd, se îmbrățișează, se pupă. Reporterii și cameramanii, indiferent de televiziunea la care lucrează, își poartă legitimațiile și microfoanele cu însemnele posturilor la vedere. Nimeni nu-i ceartă. Nimeni nu-i înjură, amenință sau huiduie.
› Vezi galeria foto ‹
O doamnă în vârstă, trecută bine de 70 de ani, face un live pe TikTok: „Dragii mei, așa arată protestul nostru! Am ieșit pentru Europa! Am ieșit pentru o Românie cu adevărat liberă! Am ieșit pentru Nicușor! Haideți și voi”.
La câțiva metri mai încolo, niște bărbați – și ei în vârstă – le explică unor tineri: „Nu au murit oamenii ăia în 1989 ca să își bată astăzi circarii joc de noi, să ne ducă înapoi în comunism! Nu a fost bine în comunism!”.
Jurnaliștii străini le iau interviuri oamenilor: „Ne-am săturat să votăm cu răul cel mai mic. De data asta trebuie să votăm pentru Europa”, explică cineva, în fața camerelor.
La protestul de azi pare diferit față de celalalte la care Antena3.ro a fost: e plin de câini, de bebeluși, de copii mai mari. Nu sunt vuvuzele.
Niște studenți din Grecia au venit și ei la protest. Colega lor româncă le spune, în engleză, că „ziua de azi e importantă, mai ales pentru cei de vârsta noastră”.
Într-un colț, pe o bordură, altă tânără îi explică în engleză unei colege, și ea de pe meleaguri elene, venită în schimb de experiență: „Eu vreau tare mult să îmi iau un câine. Uite, ca labradorul ăla de acolo. Însă aștept să vad cine iese președinte. Că, dacă trebuie să plec din țară, îmi va fi greu să plec cu tot cu el. Cine mă primește pe mine direct cu câine, fără să știu ce fac cu viața mea?”.
O doamnă, pe care o știu de la protestele pentru susținerea lui Călin Georgescu, încearcă să vândă niște steaguri. Sunt alea pe care le cumpără, de obicei, cei de la AUR. De data asta nu prea are noroc la vânzare.
Dintr-o dată, zona Universității se umple de o mare de oameni. Mulțimea pornește spre Victoriei. Unii cară după ei steagurile Europei, al României, pancarte cu diverse mesaje.
„Am ieșit pentru fiica mea”, este mesajul scris de o doamnă.
În drum spre Victoriei, o parte a drumului este folosită pentru circulație. Cealaltă aparține protestatarilor. Un bărbat, aflat într-o decapotabilă gri, claxonează și vine aproape de mulțime:
- E gata! De duminica viitoare s-a terminat cu voi!
- Dacă sărim 10 pe tine, îți sare șapca aia de pe cap! Ești doar un șmecher cu o decapotabilă, îi strigă cineva.
La geamurile blocurilor aflate pe traseu apar oameni, care privesc mulțimea. Un domn în vârstă le face protestarilor cu mâna: „Votați cu Nicușor Dan! Chiar dacă nu sunteți azi aici, cu noi! Și atunci o să vă iert!”, îi strigă o puștoaică, râzând.
- Tu îți dai seama ce ne înjură ăștia care vin acum de la muncă pentru protestul nostru? Că știm cum îi înjurăm noi pe ceilalți, când e traficul deviat din cauza lor, îi spune o femeie soțului ei, râzând.
- Băi, e prea liniște! O vuvuzea, ceva? strigă cineva din mulțime.
- N-avem!, i se dă replica.
Spre fața coloanei, niște tineri au venit la protest cu biciclete și trotinete. Sunt foarte supărați pe cei care susțin legionarismul.
- Deci derbedeii ăștia care susțin legionarii nu au citit. Nu au citit istoria aia adevărată, ca să știe cât rău au făcut ăia. Sau, dacă o știu, înseamnă că sunt, pur și simplu, oameni rai. Nu ai cum să susții asemenea derbedei și tu să fii om bun!
O tânără e și ea live pe TikTok. Pare tare încântată: „E primul protest, din toată istoria mea de jurnalistă, când nu îmi urlă o vuvuzea în ureche. Și, mai ales, când nu mă înjură nimeni. Așa arată un protest civilizat, oameni buni!”
Câțiva metri mai încolo, o fată își odihnește capul pe umărul unui băiat:
- Nu-mi vine să cred că la prima noastră întâlnire m-ai adus la protest!
- Păi, nu tu ai zis ca îți place să te implici în viața cetății? Iată! Aici suntem! În mijlocul Bucureștiului, râde el.
Pe lângă coloana de protestari trec mașini care claxonează. Mai mulți șoferi arată semnul victoriei, iar altul pune tare, în boxe, Oda bucuriei. Mulțimea aplaudă, chiuie, aprobă.
Apoi oamenii își aduc aminte pentru ce au venit și încep să strige: „Nicușor, Nicușor!” și „Mai bine un tocilar decât un legionar!”.
Ne apropiem de Piața Victoriei. Angy Șerban, activistă, le strigă oamenilor printr-o portavoce: „Acesta nu e un miting pentru Nicușor! Acesta este un miting pentru Europa! Mitingul electoral e duminică!”.
În Piața Victoriei se cântă „Imnul golanilor”. Mulțimea cântă și ea din toată inima: „Mai bine haimana decât trădător,
Mai bine huligan decât dictator,
Mai bine golan decât activist,
Mai bine mort decât comunist”.
Apoi se aude „Insieme: 1992”, piesa cu care Toto Cutugno a câștigat Eurovisionul în 1990, reprezentând Italia. Cântecul promovează ideea unei Europe unite, făcând referire la anul 1992, când urma să se formeze Uniunea Europeană. Ei bine, și cântecul ăsta e știut de absolut toată lumea.
După ce Piața Victoriei se umple de oameni, încep discursurile. Oameni din societatea civilă explică, pe scenă, de ce și cât de importantă este Europa pentru români. Cât de importantă va fi și pentru restul românilor se va vedea în data de 18 mai, la vot.
