Unul dintre cele mai mari tunuri date pe seama flotei comerciale a României a creat un prejudiciu colosal. Asocierea cu Ermis, o firmă grecească, a lăsat România fără o mare parte a navelor sale comerciale. Ca şi în alte cazuri, nimeni nu a răspuns pentru această gaură de milioane de dolari.
Pierderile flotei pe filiera grecească au continuat, prin afacerea Minerva Shipping. O asociere între compania de stat Petromin şi firma grecească Ermis Maritime, înregistrată în Malta. Capitalul companiei mixte era evaluat la 182 milioane de dolari, iar fiecare participa cu părţi egale.
Călin Marinescu, şef al Petromin şi un apropiat al ministrului transporturilor, Traian Băsescu, anunţa la acel moment, o afacere de succes.
Contractul, semnat în martie 1991, prevedea participarea Petromin cu şapte nave noi, cu o capacitate cumulată de o jumătate de milion de tone. Navele erau evaluate între 51 şi 100 de milioane de dolari, suma maximă fiind estimată după o serie de modernizări.
În plus, noua companie, Minerva, mai plătea firmei Ermis şi o taxă de management de 500 de dolari pe zi pentru fiecare navă.
Parlamentarii comisiei de anchetă au criticat dur acest contract păgubos. Unul împins pe masa Guvernului de Traian Băsescu, la care ministrul Justiţiei, Victor Babiuc, s-a opus.
Iar Petromin nu a văzut niciun dolar din această afacere, în ciuda asigurărilor iniţiale. Comisia de Anchetă a stabilit că Petromin a fost păgubit dintr-un foc cu 30 de milioane de dolari numai la semnarea contractului.
În plus, doar 11 milioane de dolari au fost folosiţi pentru repararea celor trei nave. O parte din banii luaţi de la bănci, aproape 9 milioane de dolari, au dispărut în ceaţă.
La sfârâitul anului 1993 obligaţiile financiare ale companiei Minerva erau de peste 112 milioane de dolari, iar Călin Marinescu a cedat dreptul de semnătură.
Ermis, motivând o incapacitate de plată de 20 milioane de dolari, a denunţat contractul şi returnarea navelor către Petromin a fost condiţionată de plata creditelor. Dar nimeni nu ştie pe ce s-au dus banii, iar din 61 de milioane de dolari cheltuiţi, nu sunt justificaţi decât 27 de milioane.
Navele au dispărut în ceaţă, una sigură, de aproape 90 de mii de tone fiind reperată mai târziu în flota lui Gheorghe Bosânceanu, apropiat al lui Traian Băsescu. Nava Prahova şi-a schimbat numele de mai multe ori, până a ajuns iar la Constanţa, firma Histria Shipmanagement SRL schimbându-i numele în Histria Emerald.
Parlamentarii au identificat şi vinovaţii, printre care ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, însă au indicat şi caracatiţa de interese din compania Petromin, unde angajaţii şi foştii angajaţi, inclusiv Mircea Băsescu, erau asociaţi într-o firmă, Black Sea.
Mai mulţi şefi ai Petromin au fost condamnaţi în urmă cu mai bine de un deceniu. În capul lor s-au spart oalele, pentru că ei erau cei care au semnat documentele. Şi Petromin a dat o mână de ajutor, susţinând că nu există niciun prejudiciu.
La acel moment, considerau condamnarea un abuz.
Dosarul a fost însă trimis spre rejudecare, iar ultima oară urma i s-a pierdut acum câţiva ani la Tribunalul Galaţi.
