Cătălin Hîldan ar fi avut astăzi 36 de ani. Dacă soarta ar fi şters din calendar blestemata zi de 5 octombrie 2000, o zi rece de toamnă, care a rămas în sufletele tuturor dinamoviştilor.
După 12 ani, am fi putut comenta jocurile care au fost sau jocurile care vor urma, avându-l în teren pe el, Căpitanul acum devenit Unicul Căpitan. Poate că acum se pregătea să se retragă din activitatea competiţională şi să fie alături de fratele său, Cristi, pe unul dintre terenurile din spatele peluzei, care acum îi poartă numele, la antrenamentele grupelor de copii ai roş-albilor.
Din păcate, destinul a avut altă socoteală cu viaţa lui Cătălin şi l-a răpit în timpul unui amical, la Olteniţa, atunci când inima lui a încetat să mai bată.
Nici măcar zecile de cântece despre Hîldan, sutele de steaguri vopsite sau miile de bătăi din palme ori coregrafiile dedicate lui nu-l mai pot aduce înapoi pe cel mai iubit dintre “câini”.
Jucătorii şi antrenorii dinamovişti au fost prezenţi, în această dimineaţă, la statuia lui Cătălin din incinta clubului, unde au depus o coroană de flori, au aprins lumânări şi s-au recules în memoria Unicului Căpitan.
Suporterii, ca în fiecare an, se vor aduna şi vor merge împreună să aprindă o lumânare la mormântul celui care a fost CĂTĂLIN HÎLDAN !
