Ştiri despre Nicolae Ceausescu | Pagina 5

La 25 decembrie 1989, a avut loc procesul soţilor Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar. Tribunalul i-a condamnat pe cei doi, cu unanimitate de voturi, la moarte şi confiscarea averii sub acuzaţiile de genocid, subminarea puterii de stat şi subminarea economiei naţionale.

25 decembrie 2019. La 30 de ani de la moartea lui Nicolae Ceaușescu, unii încă îi simt lipsa și îi duc dorul. Alții îl văd încă foarte prezent în metroul făcut (mai degrabă) „pe vremea lui” sau clădirile presărate după propria-i poftă prin București. Am vrut să ascultăm ambele părți ale poveștii și să înțelegem ce s-a schimbat. În bine, în rău...

Ce îi determină pe unii oameni să creadă că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, deși poate ei chiar nu o duceau mai bine? Cum ajungi să îți „placă” un regim autoritar? Cum schimbăm percepția?

Perioada comunistă a rămas în memoria românilor și prin cozile la alimente. Rafturi goale, mâncare și benzină pe cartele, dar și produse trainice sau de pe piața neagră. Cum era să stai la cozi, ce găseai la Alimentara și cât costa „Răpirea din Serai”?

Perioada comunistă din România e văzută foarte diferit de cei care au trăit-o. E pentru mulți o perioadă după care tânjesc și astăzi, din anumite puncte de vedere, iar pentru alții e o experiență pe care nu ar vrea să o mai trăiască vreodată. Revoluția din 1989, însă, a fost pentru toți un vis cumplit pe care încearcă din greu să-l șteargă din memorie, deși cei care au trăit pe vremea lui Ceaușescu sunt conștienți că acele cicatrici și imaginile de coșmar văzute atunci îi vor bântui o viață întreagă.

”Se trăia mai bine pe vremea lui Ceauşescu'” o frază pe care părinții sau bunicii noștri o spun destul de des, idealizând mai mult sau mai puțin regimul Ceaușist. Cu nostalgie, mulți dintre cei care au prins regimul comunist din perioada tovarășului, deplâng vremurile tinereții de atunci. Uitând de frigul pe care trebuiau să-l îndure, de alimentele date cu porția, aceștia erau bucuroși că nu duceau grija zilei de mâine: aveau o locuință și un loc de muncă stabil.

Timp de aproape patru decenii presa românească s-a aflat sub regimul comunist. Ziarele înseamnau informațiile ”ce trebuie să știe poporul”. Limbajul de lemn, formarea omului nou, discursurile și imaginile din fruntea ziarelor cu tovărășul Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu au traversat generații întregi. Odată cu Revoluția Română oamenii au început să respire aerul a ceea ce jurnaliștii au numit libertatea presei.

Bancnotele erau din hârtie, iar calitatea acesteia îi făcea să pară uzați. Cea mai mică valoare avea 10 lei, iar cea mai mare, 100 de lei. Monedele erau din metal, fier şi aluminiu, iar cele mai folosite erau cele de 25 de bani, 1 leu, 3 lei şi 5 lei.

În urmă cu 30 de ani, în seara zilei de 24 decembrie, conducerea Frontului Salvării Naţionale a decis eliminarea, în regim de urgenţă, a soţilor Ceauşescu. Procesul şi execuţia au avut loc într-o unitate militară din Târgovişte, chiar în prima zi de Crăciun.

Istoricul Simona Preda explică cum funcționa presa pentru copii în perioada comunismului, cât de eficientă era această propagandă al cărei scop era îndoctrinarea de la la o vârstră fragedă. Indiferent că erai pionier sau șoim, „omul nou”, era construit şi clădit încă de pe băncile grădiniţei.

Rapoartele informative ale agenţilor CIA care activau în România comunistă dezvăluie că SUA începuse numărătoarea inversă pentru prăbuşirea dictaturii încă de la mijlocul anilor ’80, când se vorbea despre un posibil înlocuitor al lui Nicolae Ceauşescu: Ion Iliescu, la intervenţia preşedintelului URSS, Mihail Gorbaciov.

Cascadorii de la Buftea s-au aflat în prima linie în timpul evenimentelor din decembrie care au dus la prăbuşirea regimului Ceauşescu. Printre cei care au acţionat după 22 decembrie 1989, în fostul Comitet Central al Partidului Comunist Român, se numără şi regretatul Nelu Crăciun, cel care a organizat paza etajelor I şi II din clădirea-simbol a comunismului românesc

ANAF a vândut ARO, care i-a aparținut lui Ceaușescu.

România a fost o țară care a avut de toate, de la fabrici, uzine, genii și mult aur, dar în ciuda acestor lucruri cetățenii români erau săraci și stăteau la cozi interminabile pentru o pâine sau o bucată de salam.

Daniel Popa, militar în termen în decembrie 89, a căzut la Otopeni, ciuruit de gloanţe. Fratele său, Valentin, militar la aceeaşi unitate din Câmpina, a scăpat cu viaţă doar pentru că maşina Salvării, pe care era şofer, nu a pornit. După 30 de ani, multe lucruri îi sunt încă vii în memorie şi îi aduc fiori pe şira spinării

Pe 17 decembrie 1989, cu câteva zile înainte să-și găsească sfârșitul, Nicolae Ceauşescu convoca şedinţa de urgenţă a Comitetului Politic Executiv al PCR, pentru a discuta evenimentele petrecute la Timişoara. Dictatorul le reproşa generalilor săi de Miliţie, Armată şi Securitate că n-au fost în stare să le reprime viața cetățenilor catalogați drept „elemente deplasate care au provocat dezordine”, iar dacă le-ar fi știut neputința ar fi apelat la „500 de muncitori, îi înarmam şi rezolvam problema”.

Secretele familiei Ceaușescu au fost dezvăluite miercuri seară la „Sinteza zilei cu Mihai Gâdea”.