x close

“Am rugat-o pe Mihaela să mă lase să dorm la ea, minţind-o că mă gonise tata de-acasă. După 30 de minute, când am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. Am strâns-o de gât până nu a mai mişcat. Eram convins că a murit"

de Ina Stoica    |    01 Noi 2019   •   23:01
“Am rugat-o pe Mihaela să mă lase să dorm la ea, minţind-o că mă gonise tata de-acasă. După 30 de minute, când am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. Am strâns-o de gât până nu a mai mişcat. Eram convins că a murit" 1090 sursă foto: Facebook Exclusiv online

O garsonieră mică din cartierul Dristor, din București. E frig, e noapte și în câteva ore aici urmează să aibă loc una dintre cele mai odioase crime din câte s-au petrecut în România în ultimii 30 de ani .

În noaptea de 1 noiembrie 1989, Miliția din Capitală primește un apel năucitor: O voce feminină le spune agenților că a găsit-o moartă pe celebra cântăreață Mihaela Runceanu.

Cu trei zile înainte, pe 29 octombrie, artista îngenunchea copleșită de ropotele de aplauze ale publicului de la Sala Radio, unde era găzduit spectacolul-maraton „Start Melodii ’89”. Avea să fie ultimul ei concert.

Își anticipase moartea

Cei care o cunoscuseră pe Mihaela Runceanu spuneau că tânăra interpretă îşi speria prietenii şi familia cu „previziunile ei”: „Eu am să mor la 35 de ani”. Însă, Mihaela nu avea să prindă această vârstă. Câteva luni, moartea ei rămâne un mister.

Abia în 1990, după Revoluție, încep să iasă la suprafață informații cu privire la dispariția cântăreței. Până atunci, singurele știri despre eveniment fuseseră strecurate în pagina decese din "România Liberă".

Cu câteva ore înainte de moarte, Mihaela Runceanu își sunase părinții, entuziasmată și copleșită de emoții pentru că în sfârșit îi apăruse discul mult așteptat: ”Pentru voi, muguri noi”.

Ultimul dialog cu mama: "Am dat apă la șoareci" de fericire

„Mi-a spus că e foarte obosită, își face o baie și se culcă, zicând că a umblat toată ziua cu treburi multe și că a avut de lucru în Radio trei ore.”[.... ]„Ne-a spus că ”a dat apă la șoareci”, adică a plâns de emoție, de fericire, că e un disc reușit”, sunt cuvintele Lenuței Runceanu, mama solistei, povestite de Nicolae Peneș în cartea dedicată memoriei Mihaelei Runceanu, ”Un cântec ucis”.

Atunci când vorbea cu mama sa la telefon, cineva a sunat la ușă, iar printr-un gest rapid, artista încheie conversația telefonică. A fost ultima discuție dintre pe care cele două au avut-o, ultima dată când voce caldă a Mihaelei Runceanu a fost auzită de cea care i-a dat viață. O singură bătaie în ușă a fost nevoie să ducă la sfârșitul fetei cu cercei mari și ochi blajini.

„A fost ultima mea discuție cu ea și, de atunci, în fiecare seară trăiesc momente groaznice la orele 19,00-19,30, aștept telefonul ei și-mi repet la nesfârșit convorbirea noastră din seara aceea de 31 octombrie. Când am fost la ea, se străduia să aducă benzile de la Electrocord cu ultimele două melodii pentru disc ”Fericirea are chipul tău” și ”Eu nu te-am uitat”, a dat drumul la magnetofon și parc-o văd și acum cum își freacă mâinile, semn că avea emoții, dacă nouă, mie și soțului, o să ne placă acele melodii”.. [ ....] Lăsă că mai vorbim noi marți, când vin eu la Buzău”, îi spusese Mihaela Runceanu care urma să aibă un concert în orașul său natal.

Însă, următoarea veste despre fiica sa, n-a mai fost marți, ci undeva în jurul orei patru dimineața. Un telefon avea să distrugă definitiv liniștea familiei Runceanu.

„Alo, Buzăul, familia Runceanu ?”

„Da, a răspuns tatăl Mihaelei somnoros.

„Vă rog să veniți urgent la București. Mihaela e grav bolnavă”.

„Cine sunteți ? Cum adică e grav bolnavă, adineauri a vorbit soția cu ea.”

„Vă rog încă o dată, insistent chiar, plecați imediat spre București”.

Sursă foto: Nicolae Peneș - Un cântec ucis

A urmat un drum către infern, spre București. Vestea că fiica lor a fost ucisă cade ca un trăznet.

Colega de apartament descoperă cadavrul

Descoperirea crimei care avea să zguduie România și lumea artistică a fost făcută de Maria Sîmbeteanu, colega de apartament a Mihaelei. Era ora 23.00 când a găsit-o moartă în baie pe cea care îi fusese vreme îndelungată prietenă și colegă.

În acea seară, cele două tinere urmau să se uite la câteva filme, iar în garsoniera celor venise Dan, un tânăr de 21 de ani, mecanic de tractoare la schela de Foraj Chitila, cel care o aproviziona destul de des cu casete video pe artistă. Cu câteva ore în urmă, cele două fete avuseseră o ceartă, iar Runceanu i-ar fi cerut Mariei să plece definitiv din garsoniera din Dristor.

„În sufragerie era un tânăr din anturajul cântăreței care asculta muzică și pe care îl cunoștea sub numele de Dan. Martora nu-l agrea deoarece dădea telefoane și profera expresii jignitoare”, povestește Traian Tandin în ”Cei mai odioși 100 criminali români”,

Tot ce se știa la vremea respectivă despre acest tânăr este că nu avea serviciu și locuia în zona barierei Vergu. La scurt timp, milițienii descopereau criminalul. Era chiar Dan, adică  Daniel Cosmin Ștefănescu.  

”AM UCIS PENTRU BANI!”

A două zi, de dimineață, vestea care cutremura familia, prietenii și sutele de fani fusese anunțată: Mihaela Runceanu fusese ucisă pentru bani. Mărturia criminalului a rămas dă fiiori: ”Am ucis-o pentru că știam că are lucruri: video, tv color”.

 "Am cunoscut-o pe Barbu Ioana zisă Giulia la sfârşitul lui februarie 1989. Ne-am împrietenit rapid, am stabilit pe loc ca să trăim în concubinaj. Ea era divorţată, avea un băiat de şapte ani. M-am mutat la ea. În luna mai i-am spus să nu se mai ducă la serviciu. Era telefonistă, avea o muncă grea. Eu eram, recunosc, şi foarte gelos. Părinţii mei, care sunt ingineri, mi-au promis că o vor ajuta să-şi găsească o altă ocupaţie. Cu timpul, am început s-o ducem greu cu banii, trăiam doar din leafa mea de mecanic, la Schela de foraj Chitila. Au început certurile, Giulia a vrut să termine legătura cu mine. Nu puteam admite aşa ceva. La începutul lui octombrie mi-a spus că a rămas restantă la plata apartamentului proprietate personală cu suma de 5.800 lei. Nu aveam de unde să fac rost de aceşti bani, vroiam să-i ofer o viaţă cât mai deosebită. Prin urmare m-am hotărât s-o ucid şi s-o jefuiesc pe Mihaela Runceanu, pe care o cunoscusem printr-o prietenă comună şi pe care o vizitasem de câteva ori aducându-i casete, unele luate de la părinţii mei. Ştiam că are lucruri: video, TV color... ....Am fixat ziua de 31 octombrie. M-am dus la domiciliul părinţilor şi l-am rugat pe tata să-mi împrumute o casetă şi maşina. Am sunat-o apoi pe Mihaela, autoinvitându-mă la vizionarea casetei. M-a refuzat. După o jumătate de oră, am sunat iarăşi. A acceptat s-o vizitez. Era ora 21,30. Ne-am uitat la video, apoi a apărut Maria Sîmbeteanu. S-a certat cu Mihaela, care i-a cerut să părăsească casa. Mi-a spus şi mie să plec. Am rugat-o să mă lase să dorm acolo, minţind-o că mă gonise tata de-acasă pentru că îi luasem caseta aceea. A acceptat, mi-a permis să dorm pe un fotoliu, ea culcându-se în pat. După circa 30 de minute, când am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. M-am apropiat de pat.. Mihaela s-a trezit instinctiv. Am strâns-o de gât până nu a mai mişcat. Eram convins că a murit. Am stat cîteva clipe dezorientat. La un moment dat, Mihaela a început să mişte. M-am repezit la telefon, am tăiat o bucată de cablu, i l-am petrecut în jurul gâtului şi am strâns puternic. Am început să adun lucrurile, le-am transportat în maşină. Am găsit pe balcon o canistră. Am golit-a aproape toată în rezervorul maşinii tatălui meu. Restul de benzină l-am turnat pe pat pe covor. Le-am aprins şi am plecat. Credeam că nu vor mai există urme. Lucrurile le-am dus la Giulia. I-am povestit totul. Am hotărât ca o parte să le vindem. Asta e tot..." ( Ziarul Libertatea, 1990, octombrie)

Sursă foto: Nicolae Peneș - Un cântec ucis

Colonelul care l-a prins pe asasin

Fost șef la serviciul Omoruri din Capitală din Sectorul 4 din Poliţia Capitalei, Costică Ionescu, este cel care l-a prins pe criminalul Mihaelei Runceanu după 20 de ore de la săvârșirea crimei. Era de serviciu în acea noapte, iar cazul i-a fost încredințat.

„La ora 5 fără un sfert s-a anunțat cazul, iar la ora 23.00 am identificat autorul, dar nu l-am prins atunci. L-am prins a doua zi pe la 11-12. A fost identifcat de către un martor care știa că îi aducea casete video Mihaelei și am mers la el acasă unde locuia la o femeie. Cadavrul a fost descoperit de colega Mihaelei, Maria Sîmbeteanu. Ea și împreună cu polițiștii care au identificat-o. Mihaela o dăduse pe Maria afară din casă în noaptea respectivă și neavând unde să se ducă a stat pe bancă în fața unei poște. Acolo au găsit-o milițienii, iar către dimineața s-a întors în apartament și a bătut la ușă. A simțit miros de fum, iar polițiștii au spart ușa”, a precizat Costică Ionescu pentru antena3.ro.

Arsă în punctele unde a pătruns benzină

„Camera era arsă foarte puternic”, continuă colonelul. ”A stropit cu benzină în casă și a pus foc. Fiind benzină a ars foarte repede. S-a consumat oxigenul și s-a degajat o temperatură mare. Mihaela era arsă doar în punctele unde a pătruns benzina prin plapumă. Nu a apucat să ia foc să ardă plapuma. Focul a fost pus post-mortem. Inițial a sugrumat-o de gât cu mâinile și apoi după ce a făcut un transport, două, cu lucrurile pe care le-a furat, Mihaela s-a trezit și și-a revenit. Atunci a folosit cablul de la telefon să o stranguleze”, adaugă acesta.

Închis 17 ani pentru crimă

Criminalul, Daniel Ștefănescu, a primit 21 de ani de închisoare, dar a fost eliberat dupa 17 ani, pentru bună purtare, în 2006. În prezent, cunoscuții i-au pierdut urma, tot ce se știe este faptul că locuiește în Anglia și a terminat între timp și o facultate.

Mama refuză să accepte varianta Miliției

Părinții Mihaelei nu s-au împăcat niciodată cu ideea că fiica lor a fost ucisă pentru un jaf. Măcinați de suferință, Lenuța Runceanu mărturisește într-o scrisoare adresată unui procuror la acea vreme că era convinsă că fiica sa a fost ucisă pentru că reprezenta un pericol pentru lumea muzicală.

„Domnule procuror, eu, ca mama, cu sufletul greu de durere, simt că fetița mea nu a fost ucisă pentru jaf, ci din dorința de a-i curma cariera artistică ce amenința probabil pozițiile altor vedete de muzica ușoară... Pentru noi, părintii ei, pentru toți cei care au îndrăgit-o, pentru opinia publică, e un lucru cert că Mihaela a murit pentru talentul ei,  pentru marea sa priză la public. Această acțiune odioasă a fost opera unor persoane interesate de înlăturarea ei. Jaful și tot ce s-a făcut nu au fost decât un pretext. Deci în spatele criminalului se află autorii morali ai crimei, cei care au pregătit și dispus asasinarea Mihaelei. Aceste afirmații sunt rezultatul investigațiilor făcute de noi, părinții, precum și al celor reieșite din relatările Marianei (fata care locuia cu Mihaela în camera, iar în noaptea crimei era de serviciu în schimbul doi). De asemenea, această convingere ne-a fost întărită (confirmată) și de unele întâmplări extrem de dubioase petrecute în ziua înmormântării", sunt rândurile unei mame îndurerate.

Garsoniera din Dristor – un blestem de 30 de ani

Garsoniera unde interpreta de muzică ușoară a locuit a fost vândută de mai multe ori și folosită ca spațiu de firmă. În conștiința oamenilor care au trăit și trăiesc acolo, memoria acestui episod este încă vie, ba chiar, unii din ei au ajuns să susțină după trei decenii existența unui loc bântuit. Locatarii spun că povestea nu este încheiată și că Mihaela Runceanu nu-și poate găsi liniștea. 

Citeşte mai multe despre:

crima
Parterneri
Parterneri
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, multumesc Accept
sati