Dincolo de tragedia din Clubul Colectiv se ascund poveşti şi drame. Părinţi care continuă să sune aşteptând un răspuns de la celălalt capăt. Multă panică şi lacrimi. Alţii aleargă prin spitale se afle starea de sănătate a copiilor lor. Cei care însă nu dau de urma rudelor încearcă imposibilul şi apelează la reţelele de socializare, în speranţa că de undeva vor avea un semn. Sunt unii care au primit vestea că oamenii dragi nu mai sunt printre cei vii şi trebuie să-i indentifice la IML. Printre carbonizaţi şi mirosul pătrunzător de carne arsă, ei speră până în ultimul moment.
Un astfel de caz este cel al Radu Palada. Rudele l-au căutat astăzi prin intermediul Facebook-ului. La telefon nu răspundea nimeni, aşa că panica a fost cu atât mai mare. Pe 27 octombrie, Radu a împlinit 35 de ani. Nimeni nu avea de unde să ştie că nu va mai putea să se bucure prea mult de această etapă din viaţa lui.
„În luna de miere, eu şi soţul meu, într-un loc plin de linişte şi istorie, noaptea la ora 23:00 îmi sărut soţul şi îl strâng de mână, el dormind...Aproape aţipită primesc un mesaj în care sunt întrebată dacă am aflat de nenorocirea petrecută în ţara mea România....şoc....plâng şi tremur gândindu-mă la atâţia tineri la început de drum...apoi panică şi durerea ma apucă când aud...«Nu îl găsim pe Radu»..."are telefonul închis, sunăm şi degeaba"....îmi trezesc în şoaptă soţul, încercând să nu îl panichez...el şi Radu fiind prieteni buni. Apoi ore în şir fără somn, plini de durere, trăind în incertitudine, doar cu speranţa pe jumătate, încercăm să aflăm unde e Radu...iar apoi să aflăm că Radu.....nu mai este....este printre îngeri. Alegerea lui Dumnezeu !!! Dumnezeu să te odihnească în pace Radu!!!!”, scrie Andreea, una din apropiatele lui Radu.
La rândul său, Mihai îşi plânge cumnatul. El se zbate între durere şi furie. Îşi soţia plângându-şi fratele şi fiicele care întreabă cu ochii în lacrimi de unchiul lor. Pentru ele vrea să afle răspunsuri. Să plătească cineva pentru ceea ce s-a întâmplat vineri seară. „Mi-am pierdut cumnatul în nenorocirea de aseară.... şi o dată cu el şi jumătate din familia mea.... soţia mea nu mai are frate iar fetiţele mele 7 şi 5 anişori... mă întreabă mereu de unchiul Radu şi de ce plânge mama lor fără oprire. Credeam că sunt o persoană puternică însă nu pot face faţă acestei probleme. Am ochii secaţi de atâta plâns şi nu ştiu ce să le răspund.... ieri le ţinea în braţe şi astăzi nu mai este”. El întreabă autorităţile cine răspunde din sistem de acest dezastru, pentru că dincolo de durerea familiilor, de clipele cumplite prin care trec răniţii, trebuie să existe un vinovat. O consolare slabă, dar necesară.
