Când nimeni nu-și închipuia că după Traian Băsescu poate veni o eră cu și mai mult scandal, în mandatul lui Klaus Iohannis războiul politic doboară noi recorduri: pentru prima dată în istoria post-decembristă, un demnitar de cel mai înalt rang este acuzat de înaltă trădare.
Deși mai multe trompete ale sistemului s-au apucat de propagat de ceva timp această idee a acuzării Vioricăi Dăncilă de înaltă trădare din cauza memorandumului privind mutarea ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, iar Liviu Dragnea a acuzat că are informații că PNL și USR pregătesc plângeri penale în acest sens, multă lume nu a luat în serios varianta.
Andreea Sava a prezentat, în exclusivitate la ”Descoperiți”, care sunt ipotezele cele mai plauzibile din acest scandal.
În primul rând pentru că, oricât de disperați după putere și capabili de orice s-au dovedit a fi politicienii români, orice om normal s-ar fi gândit că și-ar găsi un pretext mai puțin periculos de circ politic pentru acapararea puterii sau de câștigare de capital electoral, nu c-or să riște să calce pe bombeuri, dintr-o lovitură, doi dintre cei mai puternici parteneri strategici ai României: Statele Unite și Israel. Dar iată că primul pas al planului acuzat de PSD și expus de propagandiști s-a făcut: plângerea penală.
Urmând apoi o suspendare a premierului, în cazul în care nu se sperie să-și dea singură demisia. Și, deși administrația prezidențială a reacționat prompt la alte acuzații ale PSD, acum tace. Oricum, scenariul suspendării premierului îl va forța pe Iohannis să spună dacă girează sau nu gestul lui Orban, catalogat drept sinucigaș inclusiv de lideri din propriul partid.
Și asta pentru că suspendarea premierului o poate face, cel puțin teoretic, președintele în cazul declanșării urmăririi penale. În cazul de față, însă, urmărirea penală trebuie s-o ceară tot președintele. Același scenariu mai presupune și condamnarea lui Liviu Dragnea, pentru destabilizarea Coaliției și forțarea, prin proteste eventual, a plecării de la Guvernare, exact ca-n noiembrie 2015, în cazul lui Victor Ponta.
Iar unele voci din sistem susțin că o mișcare în acest sens a fost făcută de Laura Codruța Kovesi, în aceeași zi cu depunerea sesizării de către Ludovic Orban. Este vorba despre ridicarea judecătoarei Elena Burlan, cea care a dat mai multe decizii în dosarul Black Cube, pe un denunț făcut, se pare, în urmă cu 2 ani.
Tocmai pentru că fusese un supus al sistemului, teoria este că a fost dată de exemplu către judecătorii cei puțini care au mai rămas în câmpul tactic, în sensul că: suntem gata să paradim pe oricine care mișcă acum în front. Asta pentru ca nu cumva să le treacă prin cap judecătorilor lui Dragnea să nu-l condamne. Acesta ar fi, pe scurt, planul. Acum, întrebarea este: de ce?
O primă teorie este dorința de a face pe plac Germaniei în conflictul deschis cu Statele Unite pe tema ambasadei Israelului și a acordului nuclear cu Iranul. Dar de ce să mergi atât de departe? Soluția probabil că a lăsat-o cu gura căscată până și pe Angela Merkel. Dar am învățat că nu e bine să excluzi nimic în România, mai ales dacă are legătură cu statul paralel.
O a doua ipoteză este că, de fapt, se încearcă disperat să se acopere ceva. Fie scandalul achitărilor, care a ajuns să facă valuri și-n presa internațională, Eutoday, de exemplu, vorbind despre achitarea fostului judecător al Curții Constituționale, Toni Greblă, implicarea SRI și dezvăluirile cum ar fi fost amenințat procurorul din dosar cu arestarea fratelui, care s-a și petrecut, dacă nu dă ordin să fie săltat Greblă; fie îngroparea scandalului protocoalelor, să uite lumea să mai ceară desecretizarea celui cu Înalta Curte, care ar demonstra definitiv cum justiția a fost câmp tactic pentru SRI și care ar trebui să ducă la mulți ani de pușcărie pentru cei implicați; fie acoperirea plângerii penale făcute cu privire la casa pierdută în instanță de familia Iohannis și sutele de mii de euro pe care nu le-a returnat statului român, mai ales că în presă a apărut un document exploziv prin care DNA recunoaște că a dat, în 2009, neînceperea urmăririi penale pentru o parte dintre acuzații dar că, surpriză, pentru altele, s-a disjuns un nou dosar care a fost trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde i s-a pierdut urma. Parchet care, din nou surpriză, a fost condus de actualul Procuror General, Augustin Lazăr. Sau poate este vorba despre acoperirea tuturor celor enumerate.
O a treia variantă, însă, are legătură cu Guvernul în sine și cu faptul că Iohannis și statul paralel au ajuns să regrete numirea Vioricăi Dăncilă care se pare că, spre deosebire de predecesorii săi Grindeanu și Tudose, nu are butoane de la servicii și este total fidelă partidului și lui Liviu Dragnea. De altfel, președintele PSD a acuzat cu subiect și predicat că Iohannis i-a zis în clar premierului să se rupă de PSD fiindcă va fi singura care va plăti.
Doar că Dăncilă nu s-a rupt de PSD iar, sub conducerea ei, Guvernul s-a mai și apucat de făcut schimbări care au creat mare deranj în sistem. Prima: schimbarea veșnicului șef de la DOS, Direcția de Operațiuni Speciale, fix divizia pe care se bazează Kovesi pentru filaje iar șeful fiind înțelenit acolo de la înființarea Direcției. Aproape o blasfemie și măcar să-ți treacă prin cap să-l schimbi. Apoi schimbarea șefului Poliției Române, Bogdan Despescu, cel de care sistemul a ținut cu dinții în timpul crizei polițistului pedofil și pentru care ministrul Carmen Dan aproape că a fost pe făraș însă a plecat premierul, Mihai Tudose. A urmat, pe 16 mai, demiterea lui Răzvan Horațiu Radu din funcția de agent guvernamental la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și la Tribunalul Uniunii Europene, cel însărcinat cu reprezentarea României la cele două instanțe.
Un necunoscut publicului larg, Răzvan Horațiu Radu s-a făcut remarcat când a susținut cu vehemență că pachetul de legi Big Brother nu încalcă normele europene și că este neapărat necesar să intre în vigoare dar și cu o ascensiune fulminantă în carieră. La doar 39 de ani, Răzvan Horațiu Radu se laudă că a reprezentat timp de 11 ani România la CEDO, Curtea de Justiție și Tribunalul Uniunii Europene. Cu un an înainte, la 27 de ani, ajunsese în CSM ca șef al Serviciului de Integrare Europeană și Programe Phare asta după ce fusese procuror, calitate în care, de asemenea, a avut o ascensiune fulgerătoare.
În august 2003, imediat după ce a ieșit de pe băncile Institutului Național de Magistratură, a devenit procuror la parchetul de pe lângă judecătoria Bacău, unde, însă, n-a stat nici 8 luni, în aprilie 2004 reușit să ajungă la București, la parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 6, apoi, peste doar 3 luni a avansat la parchetul Tribunalului București, pentru ca, după doar 2 ani de carieră cu totul, să ajungă la CSM pe postul de șef pe care-l menționam iar un an mai târziu la Ministerul Afacerilor Externe, mai întâi reprezentant la CEDO apoi la celelalte două instanțe europene. Impresionant, nu?
Mai ales într-o țară ca România în care se spune că nu este încurajată competența și că fără pile nu poți avansa. Desigur că gurile rele vorbesc despre proptele din rândul statului de drept. Cert este că propaganda a intrat urgent în fibrilație și toți păreau să-l știe de când lumea pe acest om de altfel foarte discret. Ba chiar proaspătul site înființat de Dan Tapalagă și Cristian Pantazi a și anunțat imediat că se pare că schimbarea lui Răzvan Horațiu Radu din funcție nu ar avea toate semnăturile cerute de lege. Desigur la pachet cu linșarea înlocuitorului. Și, colac peste pupăză, în același timp, PSD a mai anunțat și două proiecte-bombă.
Chiar miercuri, cu o zi înaintea depunerii denunțului de către Ludovic Orban, Liviu Dragnea anunța intenția de a modifica legislația cu privire la evaziunea fiscală, cu riscul, cităm, deranjării unor unități militare, fiindcă actualele prevederi permit ca instituțiile de forță să poată acuza orice om de afaceri din România de evaziune fiscală și că mulți antreprenori români vor să plece din țară de frică. Lucru care ar provoca mare, dar mare deranj în statul paralel, dacă ne uităm la cum au fost decimate afacerile autohtone de statul de drept în ultimii ani. Următoarea bombă a fost lansată de vicepremierul Paul Stănescu.
La nivelul guvernului au existat presiuni pentru blocarea ordonanței parteneriatului public-privat, trecută pe 10 mai prin ședința de guvern, reglementare pe care se chinuie de la Guvernul Ponta încoace să fie votată și despre care toți miniștrii transporturilor au spus că este vitală pentru construcția de autostrăzi. Vicepremierul Stănescu nu a vrut să spună cine a făcut presiunile dar a acuzat clar că sunt români care nu vor ca țara să se dezvolte.
Și, având în vedere faptul că Sebastian Ghiță l-a acuzat public pe fostul șef operativ al SRI, Florian Coldea, că l-a amenințat pe Victor Ponta, premier în funcție, cu pușcăria dacă se face tronsonul de autostradă Comarnic-Brașov așa cum plănuia Guvernul, afirmații lui Paul Stănescu nu mai par chiar incredibile. Mai adăugăm la asta și faptul că fostul ministrul al Marilor Proiecte de Infrastructură și apoi al Transporturilor, Dan Șova, a fost cel care a militat cel mai fervent pentru necesitatea parteneriatului public-privat, după care s-a ales cu dosarul Turceni-Rovinari, o arestare, scoaterea din viața publică și abia după 3 ani de chin cu o achitare în prima instanță, în același dosar pentru care Iohannis i-a cerut demisia și lui Victor Ponta.Nu-i așa că viața-n România e rotundă? Ca-n manele. Și că prea se-nchide cercul la fel, după 3 ani, ca să fie doar un șir nefericit de coincidențe: Iohannis vrea alt Guvern și cere demisia, un dosar penal făcut premierului, presiuni în guvern pentru fix același act normativ.
Și mai există o patra ipoteză, că pur și simplu l-au luat nervii pe Iohannis că nu poate să influențeze nicio decizie a Guvernului. Sunt voci care susțin că președintele este doar exagerat de avid de putere și că nu se va mulțumi niciodată cu rolul decorativ, de mediator și de reprezentare externă pe care această funcție îl are în actuala Constituție a României. Și că are capacitatea de a duce la perfecțiune metodele și lupta lui Traian Băsescu pentru putere absolută.
