vezi articolul in HTML5
TOŢI LAUREAŢII PREMIULUI NOBEL 1901-2007 (PDF)
Bineînţeles, membrii familiei sale s-au opus şi au atacat testamentul, până când s-a găsit o cale legală pentru împlinirea ultimei dorinţe ale lui Alfred Nobel: înfiinţarea unei fundaţii, ce îi poartă numele şi are ca rol administrarea veniturilor averii sale. Cât despre atribuirea premiilor propriu-zise, organismele stipulate în testament au fost de acord să se implice, chiar dacă industriaşul nu i-a consultat niciodată cu privire la intenţiile sale. Cu ocazia a trei secole de la propria înfiinţare, Banca Centrală a Suediei Riksbank a instituit un premiu pentru ştiinţe economice, punând la dispoziţia Fundaţiei Nobel o sumă anuală echivalentă cu cea a celorlalte premii. În zilele noastre, un premiu Nobel valorează 10 milioane de coroane suedeze (1,08 milioane ¤), care se împart între laureaţi, dacă aceştia sunt mai mulţi.
An de an, laureaţii premiilor pentru chimie, fizică, medicină şi fiziologie, economie, literatură şi pace sunt aleşi de aceleaşi organisme: Academia Regală de Ştiinţă din Suedia (pentru Fizică, Chimie, Economie), Institutul Carolina din Stockholm (pentru Medicină), Academia Suedeză (pentru Literatură) şi, de asemenea, un Comitet alcătuit din cinci persoane anume alese din Parlamentul Norvegiei (pentru Pace). Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după moartea părintelui lor, şi includeau o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, pe atunci circa 40.000 $, iar apoi a crescut la 1.000.000 dolari SUA.
NOBEL ÎN CIFRE
Cel mai vârstnic laureat: americanul de origine rusă Leonid Hurwicz. A obţinut premiul Nobel pentru economie la 90 de ani, în 2007. A murit în iunie 2008. Rusul Vitali Ginzburg (fizică, 2003) este cel mai în vârstă laureat al premiului Nobel încă în viaţă. Sâmbătă, 4 octombrie, şi-a sărbătorit a 92-a aniversare. Romanciera britanică Doris Lessing, 88 de ani, a fost anul trecut laureata cea mai în vârstă a premiului Nobel pentru literatură. Lessing spune că efectele premiului s-au dovedit catastrofale pentru ea, pentru că nu mai are timp să scrie. 733 de bărbaţi au primit distincţia de-a lungul celor 106 ani scurşi de la prima decernare, faţă de numai 34 de femei. Alături de cele 20 de organizaţii, în total Nobel numără 797 de laureaţi.
Nici o femeie nu a primit premiul pentru economie înainte de 1968. În ultimii zece ani, două femei au primit premiul Nobel pentru literatură şi trei au primit Nobelul pentru pace. Cât priveşte fizica şi chimia, femeile nu s-au mai apropiat de premiu din 1963, respectiv 1964. Cel mai tânăr laureat: britanicul Lawrence Bragg, pentru fizică, în 1915. Rudyard Kipling avea 42 de ani când a fost recompensat în 1907 cu premiul pentru literatură şi este cel mai tânăr laureat la această categorie.
O singură femeie - Marie Curie - a primit Nobelul de două ori: în 1903 pentru Fizică şi în 1911 pentru Chimie. De altfel, în familia Curie, premiul a avut viaţă bună cu Marie Curie, Pierre Curie, fiica lor - Irene-Joliot Curie şi soţul acesteia, Frederic Joliot. Multilaureate Nobel au fost şi organizaţiile Crucea Roşie, în 1917, 1944 şi 1963, precum şi Comisariatul Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, în 1954 şi 1981.
În 1979, Nobelul pentru Pace i-a revenit Maicii Tereza, călugăriţa catolică născută în Macedonia din mamă albaneză şi tată aromân. Maica Tereza a întemeiat ordinul Misionarele Carităţii şi a fost beatificată în 2003.
Şase laureaţi au refuzat premiul. Jean-Paul Sartre (literatură, 1964), care refuza din principiu orice fel de onoruri, şi premierul vietnamez Le Duc Tho, care nu a împărţit în 1973 premiul pentru negocierea acordului de pace în Vietnam cu americanul Henry Kissinger. Le Duc Tho a spus atunci că nu se află în poziţia de a accepta premiul, din cauza situaţiei reale din Vietnam. Ceilalţi patru au fost forţaţi de autorităţile din ţările de origine: Adolf Hitler le-a interzis laureaţilor Richard Kuhn, Adolf Butenandt (chimie ? 1938 şi 1939) şi Gerhard Domagk (medicină, 1939) să accepte această onoare. După război, au putut obţine medaliile si diplomele, dar nu şi recompensa financiară. Şi URSS şi-a exercitat mâna de fier pentru a-l determina pe Boris Pasternak (literatură, 1958) să renunţe la premiul pe care iniţial îl acceptase.
ADOLF HITLER & IOSIF VISARIONOVICI STALIN, PROPUŞI LA PREMIUL NOBEL PENTRU PACE!
Unele nominalizări la Nobel au fost la fel de explozive ca şi dinamita inventatorului. În calitatea sa de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (1922-1953), sinistrul Stalin a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace nu o dată, ci chiar de două ori (!), în 1945 şi 1948...
Şi Adolf Hitler a beneficiat de marea favoare, în 1939, în calitate de cancelar al Germaniei şi de lider al Partidului Naţional Socialist German. Din fericire, în 1939, premiul nu a fost acordat, în lumina evenimentelor sângeroase din Europa.
Poate nominalizarea acestor tirani, dar şi încrederea că este un factor de decizie în rezolvarea conflictului israeliano-arab, însuşi Ceauşescu a încercat să candideze. Spunem din nou: din fericire, tentativa sa a eşuat, cu toate că imaginea sa în afara graniţelor era odată chiar favorabilă. Şi pentru că tot am rămas în sfera Orientului Mijlociu, şi Yasser Arafat a primit Nobelul pentru Pace.
Primul ministru şi om politic britanic Winston Churchill nu a fost recompensat cu premiul Nobel pentru pace, asa cum poate şi-ar fi dorit, datorită contribuţiei la înfrângerea Germaniei şi la încheierea celui de-al doilea Război Mondial. Straniu, conform biografilor lui Churchill, Comitetul Nobel s-a gândit să-l recompenseze cumva pe Winston Churchill, aşa că au ales activitatea sa literară? În anul 1953 Sir Winston Leonard Spencer Churchill a primit premiul Nobel pentru ?descrierea măiastră deopotrivă biografică şi istorică şi, de asemenea, pentru oratoria desăvârşita întru apărarea valorilor umane?. De fapt, Churchill a primit premiul pentru lucrarea sa ?Al doilea Război Mondial?...
Pe de altă parte, Mahatma Gandhi, simbol al păcii şi înţelegerii, nu a primit niciodată Nobelul pentru Pace, cu toate că a fost nominalizat de 12 ori între 1937 şi 1948.
PUŢINE CÂŞTIGĂTOARE, MULŢI PERDANŢI
Scriitoarele care au obţinut această distincţie sunt: Selma Lagerlöf, Grazia Deledda, Sigrid Undset, Pearl S. Buck, Gabriela Mistral, Nelly Sachs, Nadine Gordimer, Toni Morrison, Wisława Szymborska, Elfriede Jelinek şi Doris Lessing.
Următorii mari scriitori nu au obţinut distincţia deşi, conform normelor culturale, erau eligibili: Anna Ahmatova, Jorge Amado, Tudor Arghezi, Antonin Artaud, Georges Bataille, Lucian Blaga, Maurice Blanchot, Jorge Luis Borges, Bertolt Brecht, Paul Celan, René Char, Anton Pavlovici Cehov, Alejandro Ciorănescu, Hugo Claus, Joseph Conrad, Julio Cortázar, Jacques Derrida, Theodore Dreiser, Lion Feuchtwanger, Robert Frost, Thomas Hardy, Willem Frederik Hermans, Hans-Georg Gadamer, Graham Greene, Aldous Huxley, Henrik Ibsen, James Joyce, Nikos Kazantzakis, Arthur Koestler, D.H. Lawrence, Mario Vargas Llosa, Norman Mailer, William Somerset Maugham, André Malraux, Sándor Márai, Arthur Miller, Henry Miller, Yukio Mishima, Alberto Moravia, Harry Mulisch, Robert Musil, Vladimir Nabokov, George Orwell, Fernando Pessoa, Ezra Pound, Marcel Proust, Boleslaw Prus, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Gertrude Stein, Wallace Stevens, August Strindberg, Lev Nicolaevici Tolstoi, Arnold J. Toynbee, Marina Ţvetaeva, Mark Twain, Franz Werfel, Thornton Wilder, Tennessee Williams şi Virginia Woolf. (SURSA: NOBEL CONTRA NOBEL, autor Laurenţiu Ulici).
Nici un autor român nu a reuşit să obţină premiul Nobel. În 1956, deşi avea şanse reale să câştige distincţia, regimul comunist a refuzat să propună candidatura poetului şi filozofului Lucian Blaga. Un nume controversat a fost cel al lui Bob Dylan, în 2005, când nu s-a putut stabili dacă versurile unor cântece sunt literatură, deşi Dylan le-a publicat şi în câteva volume separate.
PREDICŢIILE NOBEL DIN ACEST AN
Comitetul Nobel nu dezvăluie niciodată nominalizările decât în ziua decernării premiului. Totuşi, persoanele în măsură să propună laureaţii îşi pot dezvălui preferinţele şi previziunile. În plus, există o comanie specializată pe asemenea predicţii, Thomas Reuters Corp., care se foloseşte de susţinerea şi creditele pe care şi le oferă reciproc cercetătorii în ceea ce priveşte descoperirile lor. Metodologia utilizată constă în corelarea unei statistici privind referirile din literatura de specialitate la teoriile cercetătorilor cu importanţa descoperirilor făcute de fiecare om de ştiinţă. Astfel, se evidenţiază contribuţia fiecărui om de ştiinţă în cercetările din chimie, fizică, medicină sau economie. Pentru 2008, Thomas Reuters a identificat 21 de câştigători a căror activitate vizează existenţa materiei negre sau experimente din genetică.
Câteva nume din domeniul chimiei: Charles Lieber (Universitatea Harvard), care şi-a dat seama cum să construiască şi să utilizeze nano-fibre de dimensiuni ce pot fi exprimate doar la scară moleculară, Krzysztof Matyjaszewski (Carnegie Mellon University), care a folosit sarcini electrice pentru a crea materiale artificiale numite polimeri şi Roger Tsien (Universitatea California), care a descoperit cum să folosească substanţele chimice care fac unele specii de meduze să devină fluorescente în scopuri experimentale (de a urmări reacţii biologice în laborator).
Pentru fizică, Thomson Reuters îi nominalizează pe Andre Geim şi Kostya Novoselov (Universitatea Manchester), pentru analizele asupra celei mai mici particule descoperite, graphene; astronomul Vera Rubin (Carnegie Institution) şi Roger Penrose, ale cărei cercetări asupra rotaţiei galaxiilor au clarificat aşa numita ?materie neagră? din Univers; Roger Penrose (Universitatea Oxford) şi Dan Shechtman (Universitatea Iowa), pentru descoperirile lor înrudite: ?pavajul Penrose? (modele geometrice complexe), respectiv un nou tip de structură, numit cvasicristal.
Medicină: Shizuo Akira, (Universitatea Osaka), Bruce Beutler (Institutul de Cercetare Scripps) şi preşedintele Academiei Franceze de Ştiinţe, Jules Hoffman, pentru cercetarea în domeniul receptorilor Toll-like (gene responsabile cu activarea sistemului imunitar); Victor Ambros, (Universitatea Massachusetts) şi Gary Ruvkun, (Harvard), pentru descoperirea şi analizarea rolului microRNA-ului; Rory Collins şi Richard Peto, pentru încercarea de a constitui o meta-analiză a studiilor de cercetare.
Economie: Lars Hansen (Universitatea din Chicago), Thomas Sargent (Universitatea din New York) şi Christopher Sims (Universitatea Princeton), pentru traducerea teoriilor economice complexe în termeni de piaţă reală (spre exemplu, în scopul de a identifica plasamentele financiare riscante), Armen Alchian şi Harold Demsetz, (Universitatea California Los Angeles) şi Martin Feldstein (Harvard), unul dintre consilierii preşedintelui Ronald Reagan.
Aşadar, luni, 6 octombrie, vom avea plăcerea să îl cunoaştem pe laureatul premiului Nobel pentru Medicină. Va urma premiul pentru Fizică marţi, Chimie miercuri, Literatură joi, Pace vineri, iar pentru Economie, luni, 13 octombrie.
UPDATE: A ÎNCEPUT DECERNAREA PREMIILOR PE 2008. Harald zur Hausen, Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnie, câştigătorii Premiului Nobel pentru Medicină
Premiul a fost acordat luni, la Stockholm, capitala Suediei, pentru munca pe care cei trei au depus-o în cercetarea unor anumite tipuri de virusuri. Cei doi cercetători francezi au descoperit virusul imunodeficienţei umane (HIV) în anii 80. "Descoperirea lor a fost vitală, permiţându-le oamenilor de ştiinţă să înceapă să înţeleagă biologia virusului care a ucis milioane de oameni în întreaga lume", se arată în comunicatul emis de Comitetul Nobel. Neamţul Harald zur Hausen a fost recompensat pentru munca sa în descoperirea legăturii dintre Human Papilloma Virus (HPV) şi cancerul cervical, al doilea cel mai răspândit tip de cancer de pe planetă.
TOŢI LAUREAŢII PREMIULUI NOBEL, 1901-2007 (PDF)
ROMÂNII IGNORAŢI DE COMITETUL NOBEL. PAULESCU, BABEŞ, COANDĂ...
CEAUŞESCU, ASPIRANT LA PREMIUL NOBEL
Antena3.ro
frumos articol. bv