A doua zi a Revoluţiei din 1989, data de 17 decembrie, rămâne în memoria noastră drept ziua în care zeci de mii de timişoreni s-au ridicat împotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. 17 decembrie este şi ziua în care primii români şi-au vărsat sângele pe străzile Timişoarei, încercând să lupte cu un sistem care-i ţinuse în beznă vreme de peste 45 de ani.
La 4 dimineaţa episcopul Tokes este evacuat cu forţa din casă parohială şi dus sub escortă într-un sat din Sălaj. Demonstranţii care îl apăraseră în ziua precedentă nu au reuşit să se reorganizeze. Autorităţile scot armata la defilare prin centru pentru intimidarea timişorenilor. Asta i-a îndârjit însă pe oameni care încep să strige lozinci anticomuniste şi anticeauşiste.
Între timp, la Bucureşti, Ceauşescu îl numeşte pe Ion Coman, comandant unic pentru Timişoara şi îl expediază împreună cu generalii Guşă, Stănculescu şi Chiţac.
Odată cu sosirea echipei operative se instituie stare de necesitate în tot judeţul Timiş. Armata primeşte ordin să-i disperseze pe manifestanţi, încep luptele în stradă.
După atacarea Comitetului Judeţean de Partid, Ceauşescu dă ordin de deschidere a focului. 63 de morţi, 224 de răniţi, într-o singură zi. A fost măcel la Timişoara în acel 17 decembrie negru.
După ce reprezentanţii locali ai PCR au primit ordinul ca Revoluţia de la Timişoara să fie reprimată în sânge, Timişoara a devenit un oraş sub asediu. La căderea nopţii, intrarea în Timişoara a fost blocată cu tancuri, TAB-uri şi camioane militare în timp ce elicopterele survolau oraşul. Dar a doua zi, pe 18 decembrie, protestele au fost reluate şi mai puternic.
Antena 3
