Etnologul Muzeului Satului Bănăţean, Maria Mândroane, a declarat, pentru AGERPRES, că, mai ales de Bobotează, preotul stropeşte casele, de a cărui sosire sunt legate şi o serie de obiceiuri care prevestesc bunăstarea gospodăriei, iar fecioarele şi flăcăii îşi pot descoperi sortitul. Preotul trebuie să păşească cu piciorul drept în casă şi să se aşeze pe scaun câteva momente, pentru a sta peţitorii fetelor şi cloştile pe ouă.
"În satele noastre există şi astăzi obiceiul de a se pune sub prag busuioc luat din căldăruşa cu agheasmă a preotului, pentru a-şi vedea ursitul sau de a pune firul de busuioc sub pernă, pentru a-l visa. În dimineaţa de Bobotează se spune că apele sunt foarte curate, iar agheasma de la biserică trebuie păstrată tot anul, pentru că are puteri tămăduitoare şi salvează familia de nenorociri, de boli. Femeia casei e bine să meargă să ia în zori apă din fântână", spune Maria Mândroane.
Un obicei deosebit este acela ca fetele să meargă la o apă curgătoare, să se spele pe faţă şi apoi să stea de vorbă cu râul transformat în această zi în "apă curată a Iordanului", căruia să-i ceară împlinirea dorinţelor.
"Era acest obicei, era un dialog între râu şi fată. Există şi un text foarte frumos numit 'Râul Iordan', prin care fata cerea râului să fie ajutată şi iubită. Dacă râul este îngheţat, fata îndepărtează gheaţa pentru a apărea apa râului cu care vorbeşte: 'Bună dimineaţa râu al lui Iordan. - Mulţumesc dumneavoastră, fetiţă frumoasă. Stai pe scaun dacă ai venit. - Păi, nu am venit să stau, am venit să mă spăl pe faţă, pe braţă, pe merii obrazului, pe zgârciurile nasului, să fiu sus, ca soarele de frumoasă, vederoasă, la lume şi la ţară drăgăstoasă'. Tot în această zi se cântă ultimele colinde legate de Crăciun şi de Naşterea Domnului", explică Maria Mândroane.
Tot în această perioadă, în satele din Banat se încheie şi praznicele caselor, începute de pe la Sfânta Maria Mică (8 septembrie), ultimul de acest fel fiind, potrivit etnologului, un fel de Chireluşa (Chiraleisa), când la ospăţ participă întreaga familie, dar şi comunitatea.
După ce au postit în Ajunul Bobotezei, gospodinele pun pe masă în ziua sărbătorii piftii din carne de porc, pentru a spori belşugul casei. În această zi nimeni nu se ceartă în casă, nu se dă nimic cu împrumut, iar focul din vatră va rămâne aprins toată noaptea, pentru a păzi casa de rele.
