”Rareori suntem conștienți că viața și libertatea ni s-au clădit pe suferința și moartea în închisoare a sutelor de mii de deținuți politici încarcerați în temnițele comuniste. Nu ajunge o singură zi de pomenire a celor care au murit în lagăre și închisori, ori executați sumar de Securitate.
Fără ei, poate am fi și azi doar o gubernie. Fără deținuții politici martiri ai comunismului pe care îi comemorăm azi, ne-am fi pierdut trăsăturile și identitatea națională. Într-un mod paradoxal, ne-a salvat tocmai faptul că în cursul acelui război crud și tăcut de 45 de ani nu a existat familie de oameni cinstiți în România care să nu aibă cel puțin un membru al ei închis în temnițele comuniste. Suferința și moartea lor în lagăr sau închisoare și apoi aruncarea lor în morminte fără cruce le-a ținut vie nu numai amintirea ci mai ales exemplul de moralitate, de curaj și de credință.
Este nedrept că ne aducem aminte de ei numai în câte o zi ca aceasta, relativ festivă. Este trist că nu știm mai mulți că, în medie, în România mor în jur de 200 de foști deținuți politici pe lună. Câți dintre noi știu că deținuții politici au încă pensii de șapte ori mai mici decât foștii lor torționari?
Când am fost Prim-ministru, m-am gândit la victime. Cu gândul la ei am crescut de patru ori indemnizația foștilor deținuți politici. Cu gândul la ei, am înființat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Acel institut care a fost recent politizat și transformat într-o simplă sinecură pentru oamenii președintelui Iohannis. Ați mai auzit să se fi făcut ceva acolo? Eu nu, în afara faptului că o fostă consilieră a președintelui, parașutată acolo fără nicio vocație, a sistat din „ordin de sus” cercetările pentru identificarea gropilor comune în care au fost aruncate victimele comemorate azi.
Mă gândesc cu teamă și durere la ziua în care va pleca dintre noi și ultimul deținut politic din România. Mă gândesc cu teamă că îi vom pierde pentru totdeauna pe cei cărora le datorăm atât de mult, înainte de a le da toată prețuirea noastră.
Motiv pentru care eu cred că în această zi putem face toți un gest simbolic: să aprindem o lumânare la o icoană din casă și să ne gândim cu pioșenie la morți și cu recunoștință la cei vii, care și-au riscat viața și libertatea pentru noi. Și faptele lor să ne dea curaj și speranță pentru că ei ne-au învățat că orice putere, deși pare că e pentru vecie, nu ține mult”, scrie Călin Popescu Tăriceanu pe o rețea socială.
