Una dintre cele mai subestimate probleme ale orașului este lipsa infrastructurii sportive pentru copii. Nu e doar un aspect de timp liber, ci are consecinţe directe asupra sănătăţii, a şanselor de viaţă şi a echităţii în educaţie. Un sondaj recent realizat în România arată că 81% dintre copii nu au activităţi sportive în afara orelor de educaţie fizică. Mai mult, doar 28% dintre adolescenţii cu vârste între 11 şi 15 ani desfăşoară nivelul minim recomandat de activitate fizică.
Această realitate are implicaţii multiple: copiii care nu fac mişcare regulat riscă să dezvolte probleme de greutate, de sănătate cardiovasculară şi de mobilitate. Iar asta pune o presiune extraordinară pe sistemul sanitar. Şcolile care nu dispun de săli de sport, terenuri sau echipamente moderne amplifică inegalităţile: nu toţi copiii au acelaşi acces la un start sănătos în viaţă.
De ce infrastructura contează
Infrastructura sportivă nu se reduce la un teren sau o sală pur și simplu: implică o sală de sport funcţională, zone de vestiar, echipamente, accesibilitate, program de antrenament şi întreţinere. Profesorii de educaţie fizică indică că 56% dintre şcoli nu au spaţiu de antrenament dedicat.
Când nu există, sportul rămâne la nivel de opţiune marginală. Investiţiile publice în acest domeniu sunt insuficiente. Se fac modernizări mari, stadioane, săli polivalente, dar adesea ele vizează performanţa sau evenimentele mari, nu nevoia de bază: săli de sport pentru fiecare şcoală, pentru fiecare elev, pentru fiecare comunitate locală.
Exemple concrete din Capitală
În Bucureşti, există câteva inițiative, dar la nivel total este una extrem de limitată. Printre sectoare, un fapt care merită menționat este că în ultimul an, administraţia locală din Sectorul 3 a realizat 14 săli de sport în şcoli. Mai mult, în prezent este în construcţie o sală nouă la Şcoala "Voievod Neagoe Basarab", un exemplu de intervenţie discretă, dar de impact. Sunt investiții care nu stârnesc un mare interes public, dar care au un impact uriaș pentru comunitate.
Când există infrastructură, orele de educaţie fizică pot fi utile, activităţile extra-şcolare pot fi programate şi cluburile locale pot apărea.
Ce ar mai trebui făcut
Pentru ca Bucureştiul să răspundă acestei nevoi, câteva direcţii ar trebui să se regăsească în politici publice:
-
fiecare şcoală din Capitală să aibă minimum o sală de sport modernă, dotată şi întreţinută;
-
parteneriate între primării, şcoli şi mediul privat pentru susţinerea sportului în cartiere;
-
bugete dedicate anul pentru infrastructura sportivă şcolară, nu doar pentru evenimente sau investiții mari;
-
campanii de informare în rândul părinţilor, pentru a creşte accesul copiilor la sport;
-
monitorizare şi raportare: câţi copii fac sport regulat, în ce condiţii, ce obstacole există.
Lipsa sportului în viaţa copiilor bucureşteni este o problemă care nu poate fi ignorată. Investițiile recente din Sectorul 3 sunt un pas important, dar un singur sector nu schimbă oraşul. Pentru ca Bucureştiul să devină un oraş al copiilor activi, sănătoşi şi implicaţi, este nevoie de voinţă, de resurse şi de o strategie unitară, astfel încât fiecare copil, indiferent de cartier, să aibă o sală de sport în care să îşi să alerge şi să crească.
Ştiri video recomandate
