Antena 3 Actualitate Cultură 92 de ani de la nașterea mareului actor Ion Lucian. O viață sub semnul teatrului

92 de ani de la nașterea mareului actor Ion Lucian. O viață sub semnul teatrului

22 Apr 2016   •   14:53
92 de ani de la nașterea mareului actor Ion Lucian. O viață sub semnul teatrului
Sursa foto: Foto: Intact Images

Fondator și director al Teatrului pentru Copii ''Ion Creangă'' (1964-1972) și al Teatrului ''Excelsior'' din București (1990-2012), maestrul Ion Lucian s-a născut la 22 aprilie 1924, în București. Și-a petrecut copilăria și adolescența în perioada interbelică, într-o vreme în care viața culturală a Bucureștilor era extrem de bogată.

''Am ales actoria din întâmplare. Făceam figurație la Teatrul Național, iar după Bacalaureat mă pregăteam să dau examen la Politehnică, numai că în iunie s-a ținut un concurs de actori și eu am dat replica unui coleg mai mare. Așa m-a văzut George Calboreanu și m-a pus să fac o cerere pentru comisie ca să pot participa la concurs. Am intrat primul, iar după trei replici mi-au zis Ťmulțumescť. Eu am crezut că nu m-au acceptat și, de rușine, două săptămâni nu am mai dat pe la teatru. M-au căutat și m-au anunțat că am intrat al treilea din 136 de concurenți. Și, în clipa aia, s-a semnat destinul meu'', povestea, în 2010, maestrul Ion Lucian într-un interviu publicat pe www.taifasuri.ro.

A absolvit Academia Regală de teatru și muzică din București, în 1945. Debutul scenic avusese loc însă cu trei ani în urmă, când, student fiind, a preluat pe neașteptate rolul lui Guliță, din ''Coana Chirița''. A stârnit un asemenea entuziasm, încât a doua zi Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Național, l-a păstrat definitiv în rol, răsplătindu-l cu o gratificație echivalentă cu salariul pe trei luni.

După perioada TNB a mai jucat la Teatrul de Operetă Alhambra între 1945-1947, iar la Teatrul Municipal București (actualul Bulandra), în perioadele 1947-1952 și 1956-1960. Pe scena Teatrului ''Nottara'' a urcat în 1952, pentru ca mai târziu, între 1960-1964 și din 1972 până în 1990, să fie actorul Teatrului de Comedie din București.

A jucat peste 200 de personaje din dramaturgia românească și universală, și a semnat regia la peste 100 de spectacole jucate de sute de ori pe scenele din București, dar și din țară și străinătate.

Dintre acestea amintim: Florindo din "Mincinosul" de Carlo Goldoni, Magnasco din "Astă seară se joacă fără piesă" de Luigi Pirandello, Gustl din "Țara surâsului" de Franz Lehár, Valentin din "Nu se știe niciodată" de G. B. Shaw, Tristan din "Câinele grădinarului" de Lope de Vega, Nae Girimea din ecranizarea piesei "D'ale Carnavalului" de I. L. Caragiale, regizată de Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș, Jean din "Rinocerii" de Eugen Ionescu, Pantalone din ''Regele Cerb'' de Carlo Gozzi, Reporterul din ''Procesul d-lui Caragiale'' de M. Ștefănescu, rol dublu Frații Bullinger din ''Swek în al II-lea război" de Bertold Brecht, avocatul Rădulescu Nercea din ecranizarea piesei "Titanic vals" de Tudor Mușatescu, în regia lui Paul Călinescu, Iorgu Langada din ''Escu...'', Marele preot din ''Legenda ultimului împărat'', Tatăl din ''Iubire'' de L. Barta, Taus din ''Ceasornicăria Taus'' de Gelu Naum. 

De-a lungul carierei, a fost invitat în calitate de actor și regizor în Italia, Belgia, Franța, Japonia, Canada, SUA. Dintre aceste realizări de succes pot fi amintite piese de Eugen Ionescu, o piesă proprie dedicată copiilor, ''Cocoșelul neascultător'', montate la teatre din Paris, Caen, Rennes (Franța), Montreal (Canada), Bruxelles (Belgia). A tradus piese de Moliere, Eugene Labiche, Georges Feydeau.

Dragostea sa pentru cei mici vine de la un spectacol pentru copii, în care a fost distribuit de doamna Bulandra la Teatrul Municipal, pe vremea când era actor acolo: ''Așa m-am îndrăgostit de publicul de copii și am zis că pentru ei trebuie făcut mult mai mult decât întâmplătoarele spectacole ce se montau în școli. Este important ca primul contact al celor mici cu arta să fie reușit, altfel le ratezi cariera de viitori oameni de artă. Teatrul ŤIon Creangăť a reprezentat cultura românească pe continentul american, pe arhipelagul nipon și în toată Europa. Am făcut lucruri frumoase acolo' spunea maestrul în cadrul aceluiași interviu.

A fost profesor universitar la Institutul de Teatru și Film (1952-1956), iar între 1998-2000 a predat la Universitatea ''Hyperion'' din Capitală.

Maestrul Ion Lucian nu și-a "limitat" cariera teatrală doar la partea de interpretare a rolurilor, ci a și conceput, montat, regizat și scris teatru: ''Le petit coq'', ''Mușchetarii ...Măgăriei Sale'', ''Drumul e liber'', ''Snoave cu măști'', ''Cenușăreasa'', ''Nemaipomenitele aventuri ale lui Nils''. Traduceri jucate: ''L' Etourdi'' (Moliere), ''Il Bugiardo'' (Goldoni), ''Un fil a la patte'' (Feydeau), ''Celimare, bien amie'' (Labiche), ''Le souper'' (Brissvile). Volume tipărite: ''Fantezii pe teme umoristice'', ''Steluțe de umor'', ''Le petit coq'' (Paris, 1975).

Mari regizori români l-au distribuit în roluri memorabile în filme, precum: ''Două lumi și o dragoste'' (1947), ''Viața învinge'' (1951), ''Gelozia bat-o vina'' (1954), ''Doi vecini'' (1958), ''D' ale carnavalului'' (1958), ''Titanic vals'' (1964), ''Mofturi 1900'' (1964), ''Doctor fără voie'' (1976), ''Roșia de un kilogram'' (1979), ''Rămășagul'' (1984), ''Medalia de onoare'' (2009).

Maestrul Ion Lucian avea un mare talent de a interpreta în aceeași manieră extraordinară, atât pentru copii cât și pentru adulți, imprimându-le acea notă de expresivitate și de afectivitate caracteristică geniului său artistic. Astfel a realizat cel de-al treilea album CD, intitulat "Taclale", din colecția ''Mari actori români'', lansat la 23 decembrie 2010. 

A fost membru în Asociația Scriitorilor Francezi de Teatru și Muzică de la Paris (1973), în Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret de la Paris, iar din 2001 al Clubului Diplomației Culturale. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Societar de Onoare al Teatrului Național 'I.L. Caragiale' din București, cumul cu 'Excelsior' (din 2002).

Activitatea sa de om de teatru a fost încununată de o serie de premii și distincții: Ordinul Muncii Clasa I și II, Ordinul Meritul Cultural Clasa I, 'Artist Emerit' (1954), premiul pentru interpretare Brașov (1982), premiul pentru interpretare Bacău (1983), premiul UNITER pentru întreaga carieră (2001), Premiul Național UNITER pentru întreaga cariera dedicată tânărului public (2002), premiul pentru cel mai bun spectacol (Israel, 2002), Premiul de Excelență în cadrul Festivalului Comediei Românești (2007), Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (2012).

A fost distins cu Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Cavaler.

Maestrul Ion Lucian a fost decorat, la 7 iunie 2004, cu titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare din Franța, pentru activitatea în spațiul francofon. Titlul i-a fost oferit de președintele Jacques Chirac și înmânat de ambasadorul Franței la București, Philippe Etienne. ''În momentul când mi-a agățat decorația în piept am simțit un val de căldură lăuntrică, ce mi-a schimbat metabolismul. Mi-am dat seama în clipa aia că am primit o distincție pentru activitatea mea culturală de la ”farul culturii europene” declara cu satisfacție, în 2010, artistul pentru taifasuri.ro. 

La 1 aprilie 2010, Teatrul Excelsior a sărbătorit 20 de ani de la înființare. Alături de Ion Lucian au fost prieteni și colaboratori, cărora actorul le-a mulțumit spunându-le: ''Dragostea voastră mă va urmări întotdeauna''.

Inaugurarea noului sediu al Teatrului Excelsior din București a avut loc la 4 mai 2011, în prezența fondatorului și directorului său, Ion Lucian, una dintre săli purtând numele marelui actor, care a luptat enorm pentru deschiderea acestei instituții de cultură. ''Am alergat mult pentru acest sediu, m-am luptat mult și sper ca pe viitor acest teatru să ridice la nivelul pe care îl merită. M-am simțit în această perioadă ca un taur de coridă, care a primit lovituri de sabie în greabăn, dar a cărui zonă vitală, mică cât o monedă, nu a fost atinsă. Am avut puterea să duc la bun sfârșit ceea ce am început. Teatrul dispune de trei etaje, cu o suprafață utilă de aproximativ 600 de metri pătrați. La primul etaj se află sala de spectacole și foaierul, iar la etajul al doilea, balconul și lojele, cabinele de lumini și sunet. Etajul al treilea e destinat birourilor'' declara artistul. 

Un an mai târziu, la 31 martie 2012, maestrul Ion Lucian înceta din viață.

În același an, la 1 aprilie, la 22 de ani de la fondarea Teatrului Excelsior, a fost prezentat publicului, ca o reverență în fața nemuritorului Ion Lucian, spectacolul ''Snoave cu măști'', scris și regizat de maestrul Ion Lucian, iar la 14 decembrie, a fost readus în memoria publicului, prin decernarea unei stele pe Aleea Celebrităților din București.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close