Distracţia a evoluat, sau mai bine zis a involuat, dacă stăm să cântărim şi să privim felul primitiv în care ajung să arate tinerii după o noapte de beţie pe litoralul românesc.
Am văzut cel mai clar de 1 Mai acest lucru, când pe plajele din Vama Veche tinerii adormeau pe nisip, beţi criţă, iar următoarea zi o luau de la capăt. Dacă mergem în Mamaia, situaţia se schimbă. Acolo, fiţele tronează în cluburile de lux, iar domnişoarele îşi etalează ultimele achiziţii în materie de haine, pentru a-i impresiona pe posesorii "hergheliilor" de cai putere din parcarea clubului.
Ziua pe plajă situaţia este la fel de monotonă, iar fetele par trase la indigo: costumele de baie sunt aproape inexistente, iar topless-ul este "învelit" sub pretextul unui "bronz uniform".
Însă lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. La începuturile sale, staţiunea Mamaia era un loc de promenadă, unde oamenii veneau să asculte muzică de fanfară, să se plimbe pe faleză, să socializeze, să petreacă un timp de calitate.
Cum a luat fiinţă staţiunea Mamaia
După ce în anul 1889 s-au început lucrările de extindere a Portului Constanţa, sub conducerea inginerului Anghel Saligny, a devenit tot mai evident că Băile de la Vii nu mai puteau să funcţioneze. Era neapărat necesar să se dezvolte capacitatea Constanţei de a se transforma într-o staţiune estivală de băi de mare. La nivelul plajelor din oraş nu existau posibilităţi pe măsură. Reputatul inginer aprecia încă din anul 1904:
"Pentru ca zona să prospere ca staţiune balneară, va trebui ca oraşul Constanţa să aibă o plajă în apropiere, unde vizitatorii băilor să poată petrece toată ziua şi chiar să locuiască în case de vară în apropierea mării, lucru care se impune mai cu seamă pentru copii şi cum este cazul pentru plajele renumite din străinătate ca Ostende, Scheveningen şi altele." 
Profesorul Ion Bănescu, primar al Constanţei între anii 1905-1907, unul dintre edilii de seama ai oraşului luând contact cu acest deziderat s-a implicat activ şi a preluat efortul de a da Constanţei calea spre afirmare spre ceea ce avea ea să devină în ziua de azi. El este considerat întemeietorul staţiunii Mamaia. Din iniţiativa şi la insistenţele sale în anul 1905, Consiliul Comunal a hotărât amenajarea unei viitoare staţiunila nord de Constanţa. Aceasta avea să fie construită pe porţiunea de perisip dintre Siutghiol şi mare şi urma să aibă o suprafaţă de 192 ha. 
Au fost efectuate demersurile necesare şi s-a achiziţionat suprafaţa respectivă. Suprafaţa a fost concesionată de la cătunul Mamaia Sat. Plaja staţiunii urma să aibă o suprafaţă de peste 10 ha. şi se întindea de la Capul Singol (Pescărie) până la coada lacului (Hanul Piraţilor). Lăţimea plajei era apreciabilă şi oferea avantajul unei expuneri la soare de la răsărit şi până la apusul soarelui. 
Cei care veneau la mare trebuiau să respecte cu stricteţe următoarele reguli:
"Este cu totul oprit: scăldatul fără costume, pe toata plaja băilor, dintre cele doua bariere de fer;
-fotografierea persoanelor în timpul scăldatului;
-intrarea cu câini în băi, prin coridoare, în cazinou, pe terasă sau pe plajă;
-fumatul în stabilimentul de băi;
-scrierea pe pereţii stabilimentului sau ai cazinoului. Contravenienţii vor fi daţi judecatei" (din regulamentul băilor Mamaia, iunie 1906).
