?Studiul indicatorilor de sănătate mintală în rândul populaţiei fără adăpost din Bucureşti?, care a fost realizat de SamusocialdinRomânis în perioada decembrie 2008 ? noiembrie 2009, indică faptul că din cele 100 de persoane dintre cele care locuiesc pe străzi, marea parte sunt bărbaţi, în proporţie de 77%, iar restul de 23% sunt femei şi că 98% dintre oamenii fără adăpost sunt din Bucureşti, iar restul de 2% din provincie.
De asemenea, categoriile de vârstă predominante şi care locuiesc pe străzile bucureştene sunt 46-55 şi 26-35, dar că, în acelaşi timp, 45% dintre cei intervievaţi nu aveau carte provizorie de identitate şi nici certificat de naştere, cu care să îşi poată dovedi datele cu care se identifică.
Studiul mai arată că nivelul majoritar de şcolarizare al oamenilor străzii din Capitală este de studii medii, respectiv 60% dintre persoane şi că 24% au studii primare. Apoi, 8% dintre ele au studii superioare, iar 84% dintre cei care locuiesc pe străzi sunt calificaţi profesional.
Trai de pe o zi pe alta din cerşit şi vânzare de materiale
În ceea ce priveşte sursele de supravieţuire ale adulţilor fără adăpost sunt cerşitul, pensiile medicale, veniturile ocazionale sau vânzarea materialelor refolosibile. Comparativ cu sursele de supravieţuire ale categoriei generale de persoane adulte fără un acoperiş deasupra capului, cele cu probleme de sănătate mintală au ca principală sursă de supravieţuire cerşitul, în timp ce la populaţia generală pe primul loc se află veniturile ocazionale.
Conform studiului, principalele cauze pentru care oamenii ajung în stradă sunt conflictele familiale, în special divorţul, evacuările, pierderea locului de muncă şi, specific persoanelor cu probleme de sănătate mintală, escrocheriile. La categoria evacuaţi sunt incluse în studiu persoanele care au declarat că au ajuns în stradă pentru că au fost daţi afară din casă de către propria familie şi pentru că au avut o casă care a fost retrocedată fostului proprietar, în urma legii caselor naţionalizate.
Şi pentru că au ajuns în stradă, acoperişul lor îl reprezintă acum scările de bloc, parcurile, gările şi pieţele, după cum mai evidenţiază raportul SamusocialdinRomânia şi că, în funcţie de sezon, parcurile sunt înlocuite cu adăposturi improvizate sau în totalitate cu scările de bloc.
Tulburările afective şi de personalitate sunt diagnosticul celor care ajung pe străzi. Schizofrenia este pe locul al treilea
Persoanele adulte fără adăpost cu probleme psihice sunt de două tipuri, după concluziile studiului, aidcă cele care ajung în stradă din cauza afecţiunii psihice şi cele care se îmbolnăvesc din cauza vieţii în stradă. Cei care ajung în stradă datorită bolii psihice sunt majoritari, respectiv 56% din totalul persoanelor adulte fără adăpost cu afecţiuni psihice şi suferă de boli precum schizofrenie, tulburări de personalitate, diferite grade de retard şi consum de alcool. Schizofrenia este prezentă la 16% dintre oamenii străzii cu afecţiuni psihice, iar cea mai frecventă formă de schizofrenie este cea paranoidă, în proporţie de 9%.
De obicei, aceste tipuri de persoane ajung în stradă pentru că nu se pot adapta mediului familial din care fac parte, locului de muncă şi cerinţelor sociale. Pe de altă parte şi pentru familie îngrijirea acestor bolnavi este o mare povară, pentru că sunt imprevizibili, stârnesc teamă şi au un mare potenţial agresiv.
Persoanele care au tulburări de personalitate reprezintă 20% din totalul celor afectaţi psihic şi ajung în stradă, de cele mai multe ori, datorită conflictelor familiale pe care le provoacă şi le întreţin, iar majoritatea provin din familii dezorganizate şi au un caracter iritabil şi irascibil.
Pacienţii cu retard mental ajung în stradă pentru că cei mai mulţi dintre ei nu pot să supravieţuiască în societate fără un ajutor din partea familiei, ajutor pe care nu îl primesc, din cauza familiilor care îi abandonează.
Viaţa de pe stradă: alcool şi nesomn
Alcoolul reprezintă în acest context un factor organic distructiv, iar consumul cronic, abuziv duce astfel la psihopatizarea caracterului cu pierderea abilităţilor, sărăcirea aptitudinilor şi deteriorarea preciziei de realizare a activităţilor.
Cei care se îmbolnăvesc din cauza condiţiilor vieţii din stradă reprezintă 27% şi suferă de diferite forme de depresie, tulburări anxioase, insomnie şi alcoolism. Insomnia este o tulburare care a ajuns să fie frecventă în rândurile acestor persoane, deoarece nu se respectă îndeajuns condiţiile şi necesităţile de somn, iar de pe altă parte, ei trebuie să fie tot timpul în alerta şi să se trezească dacă acest lucru este necesar, prin urmare au un somn fragmentat, neodihnitor.
Alcoolul reprezintă un refugiu pentru această categorie de persoane, iar de cele mai multe ori este singurul, care îi ajută să găsească un echilibru aparent şi le oferă senzaţia uşurării disconfortului afectiv şi astfel ei reuşesc să facă faţă mediului ostil şi ameninţător în care trăiesc.
Epilepsia şi Parkinson, boli cu legătură indirectă pentru cei care ajung pe stradă
Conform studiului, există şi pacienţi la care nu se pot preciza cauzele care au condus la lipsa adăpostului, iar aceştia sunt cei care suferă de demenţă, adică 9% din totalul persoanelor străzii diagnosticate cu boli psihice. Afecţiunile precum epilepsia, prezentă în proporţie de 11% şi boala Parkinson, 3%, nu au o legatură directă cu cauzele pierderii locuinţei, însă întreţin această situaţie prin incapacitatea obţinerii unui loc de muncă.
Apoi, o mare parte din acest tip de beneficiari, adică 53%, au fost internaţi în instituţii de specialitate, unde au fost investigaţi, diagnosticaţi şi au primit tratament de specialitate, dar foarte puţini dintre aceştia, 5%, au o legatură de durată cu medicul curant. La fel de puţini au un medic de familie, pentru că acest lucru implică deţinerea unei asigurări medicale şi numai 1% dintre aceştia au contact cu un psiholog sau au făcut o formă de terapie ocupaţională.
Paula Safta, Antena3.ro
