Ducesa de Kent a Marii Britanii, soţia vărului defunctei regine Elisabeta a II-a şi cunoscută mai ales pentru lunga sa asociere cu turneul de tenis de la Wimbledon, a murit la vârsta de 92 de ani, a anunţat Palatul Buckingham vineri, transmite Reuters, potrivit Agerpres.
Născută Katharine Worsley, ea a intrat în familia regală când s-a căsătorit cu Prinţul Edward, Ducele de Kent, în 1961, pe care-l întâlnise cu cinci ani mai devreme, când acesta era staţionat cu unitatea sa într-o cazarmă militară din nordul Angliei.
„Cu profundă tristeţe, Palatul Buckingham anunţă moartea Alteţei Sale Regale Ducesa de Kent”, a anunţat Palatul Buckingham pe X. „Alteţa Sa Regală a decedat în pace aseară la Palatul Kensington, înconjurată de familia sa”, a mai adăugat Palatul Buckingham.
„Regele şi Regina şi toţi membrii familiei regale se alătură Ducelui de Kent, copiilor şi nepoţilor săi în aceste momente de doliu şi îşi amintesc cu drag devotamentul de o viaţă al ducesei faţă de toate organizaţiile cu care a fost asociată, pasiunea sa pentru muzică şi empatia sa pentru tineri”, se arată în comunicat.
Prințesa Katharine a încălcat legea și s-a convertit la catolicism
Ducesa s-a aflat şi la originea unor controverse când s-a convertit la romano-catolicism, în 1994, devenind primul membru al familiei regale britanice care a făcut acest lucru de la regele Carol al II-lea, care s-a convertit la această religie pe patul de moarte în 1685. Prin acest lucru, ea a încălcat o lege de la începutul secolului al XVIII-lea care interzicea membrilor monarhiei să devină catolici.
Ducesa, care a avut trei copii şi 10 nepoţi, era pasionată şi de muzică şi, pe lângă sprijinirea organizaţiilor caritabile muzicale, a predat muzică timp de mai mulţi ani la o şcoală din Hull, în nord-estul Angliei.
Katharine, Ducesa de Kent – o prezență emblematică la Wimbledon
Timp de mai bine de trei decenii, Katharine, Ducesa de Kent, a fost una dintre cele mai respectate și îndrăgite figuri regale de la Wimbledon, aducând un aer de eleganță, empatie și sinceritate în mijlocul unuia dintre cele mai prestigioase turnee de tenis din lume.
Începând cu anul 1970, Ducesa de Kent a devenit figura oficială care în mâna trofeele câștigătorilor și finaliștilor de la Wimbledon, un rol pe care l-a îndeplinit cu grație și dedicare până în 2001. Spre deosebire de alte apariții regale mai formale, Katharine s-a remarcat prin apropierea sinceră față de sportivi și prin felul în care a reușit să transforme momentele ceremoniale în clipe umane, pline de emoție.
Unul dintre cele mai memorabile momente din istoria recentă a turneului a avut loc în 1993, când jucătoarea cehă Jana Novotna, proaspăt învinsă într-o finală dramatică împotriva lui Steffi Graf, a izbucnit în lacrimi în timpul ceremoniei de premiere. Într-un gest spontan și profund uman, Ducesa de Kent a îmbrățișat-o pe Novotna, oferindu-i nu doar trofeul de finalistă, ci și un sprijin emoțional de neuitat. Imaginea celor două a făcut înconjurul lumii, devenind simbolul unui Wimbledon în care respectul și compasiunea erau la fel de importante ca victoriile și trofeele.
Dincolo de aparițiile publice, Katharine a fost cunoscută ca o pasionată susținătoare a tenisului, urmărind cu interes meciurile și implicându-se activ în promovarea sportului. Retragerea ei din viața publică, în 2001, a marcat și încheierea acestei perioade de referință, lăsând în urmă o amprentă greu de egalat.
Legătura sa cu Wimbledon a fost, însă, parte dintr-o implicare mai largă a familiei de Kent în viața acestui turneu. Soțul său, Prințul Edward, Ducele de Kent, deține din 1969 funcția de președinte al All England Lawn Tennis and Croquet Club, organizatorul Wimbledonului. Împreună, cei doi au contribuit esențial la păstrarea tradiției și prestigiului acestui eveniment sportiv de talie mondială.
Ştiri video recomandate
