Ana Iorga a vorbit în rubrica „Pe cuvânt” despre cum facem acordul dintre subiect și predicat, atunci când în grupul subiectului avem de-a face cu minunatele substantive colective.
Exemple ca „o mulţime" şi „majoritatea". Un substantiv colectiv are formă de singular, dar înţeles de plural. Şi-atunci la colective se pune mereu problema dacă facem acordul formal, gramatical sau după înţeles şi prin atracţie.
Ca regulă generală, reţinem că predicatul se acordă formal, la singular: „Majoritatea a votat cu noul partid". Dar este admis de normă şi acordul la plural, dacă ne gândim la componentele ansamblului denumit de entitatea colectivă: „Majoritatea au votat cu noul partid". Nu este greşit.
În funcţie de context, un anumit tip de acord e preferat celuilalt. Dar ambele sunt corecte. De pildă, un substantiv colectiv la singular, în poziţia de subiect, selectează forma de singular a verbului, deci facem acordul gramatical: „Un grup a intrat în muzeu." Dacă substantivul colectiv este însoţit însă de un adjunct care explică termenul colectiv, atunci este favorizat acordul prin atracţie, la plural: „Un grup de turişti au intrat în muzeu." Dar este corect să spunem şi: „Un grup de turişti a intrat în muzeu."
Să luăm alt exemplu: „O mulţime de oameni a protestat în faţa Guvernului". Sau „O mulţime de oameni au protestat în faţa Guvernului". Dacă accentul cade pe substantivul colectiv înţeles ca o entitate şi nu pe ideea de număr, facem mai degrabă acordul la singular: „O mulţime de oameni a protestat". Considerând că substantivul „mulţime" este centrul grupului. Dacă din contră ne gândim mai degrabă la membrii care compun această entitate colectivă, putem face acordul la plural: „o mulţime de oameni au protestat". Când acordul se face cu substantivul „oameni", acesta este considerat centru de grup, iar colectivul este doar cuantificator.
E interesant că prezenţa articolului hotărât sau a unui adjunct adjectival întăreşte statutul colectivului ca centru de grup şi favorizează acordul la singular. Adică în loc de „o mulţime" să avem „mulţimea": spunem atunci „Mulţimea de oameni a protestat în faţa Guvernului". Sau „Mulţimea aceasta a protestat în faţa Guvernului".
Ambele tipuri de acord au avantajele lor. Acordul gramatical la singular e preferat de vorbitorii foarte riguroşi, în timp ce acordul după înţeles şi prin atracţie e o variantă preferată de cei care vor mai degrabă să dea coerenţă mesajului, naturaleţe. Ultimii sunt cei care spun „Păi nu mulţimea a venit, oamenii care compun mulţimea au venit". Şi nu ar spune nici în ruptul capului „O mulţime de oameni a ajuns în piaţă". Dar nu e greşit.
