Doi bătrâni bolnavi împărțeau același salon de spital. Unul dintre ei stătea în patul de lângă fereastră și trebuia să stea ridicat timp de o oră pe zi, pentru a fluidiza lichidul din plămâni. Celălalt bătrân, care era imobilizat, avea patul poziționat lângă perete.
Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea aşezat, îi descria celuilalt ceea ce vedea afară.
Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe şansa celuilalt.
Într-o dimineaţă, infirmiera care îi avea în grijă, constata că bolnavul de la fereastra murise în somn. Apoi, celălalt bolnav s-a mutat în patul de lângă geam.
Când s-a uitat pe fereastră, în locul parcului nu era decât un zid gri. Atunci, infirmiera i-a spus că bărbatul era orb și că poate acesta a vrut doar să îl încurajeze, potrivit unica.ro.
