Antena 3 Actualitate Inedit Iulia avea 22 de ani când rămăsese însărcinată. Nu a avut parte de o sarcină ușoară, dar când a ajuns la spital, nu i-a venit să creadă ce i se întâmplă. „Vă omoară pe toate!”

Iulia avea 22 de ani când rămăsese însărcinată. Nu a avut parte de o sarcină ușoară, dar când a ajuns la spital, nu i-a venit să creadă ce i se întâmplă. „Vă omoară pe toate!”

04 Iun 2019   •   00:15
Iulia avea 22 de ani când rămăsese însărcinată. Nu a avut parte de o sarcină ușoară, dar când a ajuns la spital, nu i-a venit să creadă ce i se întâmplă. „Vă omoară pe toate!”
Sursa foto: Foto: Pixabay.com

Iulia avea 22 de ani și a aflat că este însărcinată în opt săptămâni la scurt timp după ce i-a murit tatăl vitreg. Avusese o perioadă grea la serviciu și fusese extrem de stresată, așa că era foarte îngrijorată.

A fost nevoită să ia un pimn de pastile pe perioada sarcinii pentru că avea lichid amniotic în cantitate mică. Însă cu câteva zile înainte de naștere, medicul a anunțat-o că pleacă din localitate pentru patru zile. Doar că bebe nu a așteptat. 

„Dar fiindcă omul era în vacanță și contracțiile deveneau puternice, i-am sugerat soțului să mă ducă la Spitalul Județean Constanța. Am ajuns acolo la 23:30. Am dat de o doctoriță plictisită care probabil își pregătea plapuma ca să doarmă, am avut parte de un consult dureros și de un medic care nu se sinchisea să răspundă întrebărilor mele disperate. “Se aude inima copilului? Azi nu prea a mișcat”, îi spuneam eu disperată. Primeam doar o strâmbătură de gura și niște ochi dați peste cap drept răspuns. Mi-a spus doar că am dilatație 2.

A chemat o infirmieră care m-a fugărit efectiv până la lift. Am ajuns la etajul 7 sau etajul ororilor, pentru că deși era etajul unde populația crește, aveai senzația că ești într-o sală de tortura. Mi-au pus monitorul pe burta, o masca cu oxigen și duse au fost. Aveam dureri mari. Simțeam că mi se rup oasele. Asa e la naștere. Îmi spuneam asta la fiecare contracție, și apoi strângeam cearceaful în mâini. Nu m-a consultat nimeni. După vreo 2 ore apare ca o boare, o doamna doctor sictirită de atâtea nașteri probabil și am încercat să îi vorbesc despre copilul meu slab dezvoltat, despre tensiunea mea care ar putea crește, și despre teama mea că bebe ar putea intra în suferință fetală. I-am întins dosarul cu toate analizele și controalele din timpul sarcinii. A văzut numele medicului și mi-a aruncat dosarul la picioare zicând rece: ” Trebuia sa te duci la Medgidia. Eu nu iti fac cezariana ca vrei tu.”

Nici eu nu as fi vrut, dar după 6 ore de travaliu, aparatul care monitoriza fătul a început să țiuie si puteam citi pe el “tahicardie”. Am chemat-o, nu a vrut sa vina, dar am prins o moașă de mână și i-am spus: “Am la mine 2.500 de lei. Îi dau toți banii doctorei, numai să îmi scoată copilul sănătos din burta. Dacă pățim ceva, ori eu, ori copilul, soțul meu vă omoară pe toate”. Cred ca aveam și o figura macabră, ca imediat a chemat doctorița, și chiar înainte ca ea să vină în salon a venit și mi-a șoptit:“50 de lei la asistenta sefă, câte 10 lei infirmierelor care te vor lua de aici, 150 de lei la anestezistă, 100 de lei neonatologului și 1.000 de lei doamnei doctor”.

M-am conformat, am transmis lista soțului, vine doctorița, mă consultă pentru prima dată, aveam dilatație 3 cm dupa 6 ore de travaliu, și apoi striga tare, pe un ton disperat: “Chemati anestezist. Avem un caz de urgență”. Inițial i-as fi dat un picior în cap. Dar m-am abținut. De acum eram pe mana ei. La 06:05, pe 23 septembrie 2012, a venit pe lume soarele vieții mele, Daria, care a țipat din toți rărunchii, și care avea 2400 g si 46 cm. Era micuță, dar frumoasă”, a povestit Iulia pentru totuldespremame.ro.

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close