Filmul nazist ,,Titanic'' a fost produs pentru a prezenta superioritatea rasei ariene. Însă a fost înterzis în Germania.
Maestrul propagandei, Joseph Goebbels, a creat filmul ,,Nazi Titanic,'' un film german din 1943 despre propaganda din timpul războiului, un film despre faimoasa scufundare a navei. Acest ,,Titanic'' şi-a întâlnit propriul iceberg, doi ani mai târziu, susţinându-se că ar fi fost de două ori mai multe victime pe acest vas decât pe cel original.
Ministrul propagandei, Joseph Geobbels, a intenţionat să demonstreze superioritatea cinematografiei germane, filmul fiind utilizat ca o unealtă a propagandei. Acesta demonstra că influenţa capitalismului britanic şi american sunt responsabile pentru dezastru. Prin introducerea în film a unui marinar german, Geobbels dorea să demonstreze superioritatea, curajul şi modestia poporului german în comparaţie cu cel britanic.
În primă fază, filmul a fost regizat de Herbert Selpin, care a fost arestat în timpul producţiei pentru trădarea poporului nazist, iar în cele din urmă a fost găsit spânzurat în celula sa. Filmul a fost terminat de Werner Klingler.
Deşi filmul a avut un scop cinematografic în părţile europene care erau ocupate de nazişti, din 1943 în Germania a fost interzis la ordinele lui Goebbels, care se temea că va slăbi încrederea morală a cetăţenilor germani. Filmul ,,Nazi Titanic'', cunoscut simplu ca şi ,,Titanic'', a fost primul film care a combinat personajele ficţionale cu subiectul istoric şi scufundarea vasului, ambele au fost preluate şi au devenit foarte cunoscute în filmul Titanic.
Scena de început îl prezintă pe preşedintele White Star Line, J. Bruce Ismay (E.F. Furbringer), care îşi vinde acţiunile din companie pentru a achiziţiona Titanicul, crezând că nava este capabilă să întreacă recordul mondial al vitezei. Acesta dorea să-şi răscumpere acţiunile, până când presa ar fi publicat date despre fapta sa. Desigur, toată lăcomia sa este inevitabil distrusă de întâlnirea cu iceberg-ul, eroul fiind tot un german, Primul ofiţer, Herr Peterson (Hans Nielsen) este prezentat în timp ce se roagă de căpitan să încetinească vasul şi pregăteşte navigatorii germani să salveze sute de pasageri, inclusiv o tânără care ar fi fost lăsată în cabina sa să moară de către mama ei britanică.
În primul său voiaj, din 1912, primul ofiţer Peterson (Hans Nielsen), care era de origine germană, îl imploră pe bogatul şi snobul căpitan al vasului să reducă viteza, dar el îl refuză şi Titanicul se loveşte de un gheţar. Pasagerii de la clasa întâi se comportă ca nişte fricoşi, în timp ce Peterson împreună cu alţi pasageri germani îşi păstrează calmul şi încearcă să-i salveze pe ceilalţi. În cadrul unei anchete a dezastrului, Peterson depune mărturie împotriva lui Ismay, condamnându-i acţiunile. Însă Ismay este achitat de acuzaţii, vina fiind pusă pe seama căpitanului decedat Smith.
O mare parte din peliculă a fost filmată pe Marea Baltică şi în portul Gdynia, care la aceea vreme era ocupat de germani. Nava SS Cap Arcona, pe care s-a filmat pelicula, a avut aceiaşi soartă ca a Titanicului, a fost scufundată cu câteva zile înainte de terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, de către Forţele Aeriene Regale pe 3 mai 1945. Numărul morţilor a fost de trei ori mai mare decât cel de pe adevăratul Titanic.
Continuarea, pe descopera.ro
