"Intrebam de ce nu mă caută și pe mine mama"
Ajuns in orfelinatul din Lugoj, Ionel vedea ca sunt copii pe care ii viziteaza "niste doamne". A aflat că doamnele care ii viziteaza pe copii sunt mamele copiilor care vin sa isi vada pruncii pe care nu ii pot creste. Pe el însă nu-l căuta niciodată nimeni.
"Intrebam de ce nu ma cauta si pe mine mama. Nu am stiut unde, cum m-am nascut pana in clasa a cincea. In clasa a cincea m-am dus la un asistent social si mi-a spus adevarul. Am simtit ca am venit degeaba pe lume si m-am gandit de ce invatam ca mama isi iubeste copilul, iar pe mine nu ma iubeste", isi aminteste Ionel.
Ionel s-a apropiat de o femeie de serviciu si de fochistul de la scoala la care invata. Asa a aflat ca sotia fochistului este din Faget si, mai mult, chiar o cunoaste pe mama sa, cu care a fost colega de liceu.
"Am insistat sa ma duca sa o vad pe mama, dar pentru ca era nevoie sa fie intocmite mai multe acte nu a vrut sa ma ia", povesteste Ionel Petrea. In clasa a V-a, Ionel avea sa afle ca in acelasi orfelinat in care creste el este si sora sa, care i-a devenit cea mai buna prietena.
A aflat apoi detalii despre familia sa și unul dintre unchii săi a venit să-l vadă și chiar a fost de acord să-l ducă să o întâlnească pe mama lui. Doar că înainte de asta, atât el, cât și sora lui au trebuit să meargă pe la psiholog.
"In cazul meu psihologul a spus ca rezist socului emotional. In cazul surorii mele, psihologul a recomandat sa nu mearga pentru ca va avea un soc. Din pacate, acum sora mea este la un spital de psihiatrie pentru ca nu a putut sa conceapa ca mama nu o iubeste", și-a amintit Ionel.
"Mama fost ca un zid"
Cand unchiul sau la dus pe Ionel la mama sa, aceasta nu a fost deloc impresionată. "Pana sa merg la mama mea, unchiul meu mi-a spus: Daca vezi ca vine la tine sa te imbratiseze, te duci si o iei in brate, daca nu stai langa mine. M-am dus, s-a uitat la mine. A fost ca un zid. Parca m-am uitat la un zid si gata.
Asteptam sa vina sa ma ia in brate, dar a spus ca se grabeste. Era in 1998. Eram in clasa a opta. A fost prima intalnire cu mama. Dupa aceea ii scriam scrisori, de opt martie, de sarbatori. Nu am primit niciodata raspuns", povesteste Ionel. Nici în anii care au urmat femeia nu a vrut să se apropie mai mult de copilul pe care l-a abandonat la naștere. In clasa a XII-a a aflat numarul de telefon al femeii și a vrut să împărtășească cu ea faptul că era un elev cu rezultate foarte bune la învățătură.
"Am vrut sa o sun sa vina la premiere pentru ca am luat premiul doi. Nu a vrut sa vina. A spus ca trebuie sa se duca la fratele meu la inchisoare. Am plans, m-am necajit", isi mai aminteste Ionel, care a ajuns, prin intermediul profesorului sau de sport, si la emisiunea "95/95" de la Antena 1. "Au sunat-o si a declarat in direct ca ii pare rau ca nu m-a avortat", a mai marturisit tanarul ajuns acum director.
După liceu, Ionel a dat la Facultatea de Stiinte Economice din Timisoara. Nu a prins, insa, loc bugetat, intrand pe un loc cu taxa. S-a dus la decanul facultatii, actualul rector al Universitatii de Vest, Marilen Pirtea, si i-a spus: "Sunt Ionel de la orfelinat. Am intrat pe locurile cu taxa, dar nu imi permit sa platesc taxa".
"Cu acordul facultatii, mi-a fost aprobat sa nu platesc facultatea. Am fost cazat in camin, am avut colegi de calitate, care invatau bine si asta m-a atras sa invat si eu. M-au sfatuit colegii sa invat si m-au protejat. Un profesor s-a atasat de povestea mea si au strans tot timpul colete sa imi plateasca pranzul, mai imi dadeau colegii de camere si am trait din mila lor. In perioada asta nu m-am mai focalizat sa imi recastig relatia cu mama pentru ca eram concentrat sa imi iau examenele", povesteste Ionel Petrea.
Continuarea, pe Ziare.com.
