Statul va cheltui peste jumătate de miliard de euro pentru închiderea a aproape 90 de mine. Peste 6 milioane de euro vor fi daţi pentru fiecare mină, bani care înseamnă ecologizarea şi conservarea. Închiderea lor este singura soluţie, pentru că statul nu mai poate subvenţiona mineritul de la intrarea în Uniunea Europeană - cu excepţia huilei, unde se mai pot acorda ajutoare până în 2010. În aceste condiţii, doar exploatările rentabile mai pot rezista, iar necesarul de cărbune sau minereu va fi acoperit din import. Se vor închide unităţi din zona lignitului, huilei, metale neferoase şi chiar uraniu. Cele mai afectate vor fi societăţile din mineritul de neferoase.
În unele cazuri, este vorba despre exploatări unde încă se fac modernizări sau investiţiile au fost deja finalizate. Toate aceste lucrări vor fi oprite şi utilajele vor fi vândute, inclusiv la fier vechi dacă va fi cazul. În ultimii 10 ani, Guvernul a decis închiderea a peste 460 de mine, iar până în 2010 încă alte aproximativ 200 vor avea aceeaşi soartă.
În consecinţă, s-a redus şi personalul din industria minieră, de la aproape 176.000 de persoane în 1997, la 33.000 în prezent. Iar în 5 ani, numărul minerilor se va reduce la aproximativ 25.000. În ultimii 12 ani, statul a băgat în pâmânt, adică în subvenţionarea mineritului, circa 6,5 miliarde de euro.
În condiţiile scăderii producţieie interne, destul de costisitoare, România a trecut la importuri. De pildă la cărbune, în primele 4 luni ale anului, importurile aproape că s-au dublat şi acoperă peste o treime din consum. Şi în cele mai multe cazuri este mai ieftin decât cărbunele extras în România. Poate că nu în cantitate, dar sigur în calitate, căci cărbunele din import are o valoare energetică mai mare decât cel autohton.
Antena 3
