S-au dat condamnări grele date într-un dosar cu un prejudiciu falsificat de o specialistă DNA. Culmea, la 12 ani de la plăsmuirea unei pagube fictive de 60 de milioane de euro, Aurelia Nicolae recunoaște, senină, că a greșit de mai multe ori atunci când a avansat enorma sumă. Așa-zisa greșeală a dus la condamnarea unor oameni în dosarul „Telepatia”, oameni ce trebuie să plătească și ei, dar și familiile lor, astronomica sumă inventată de o doamnă ce recunoaște că nici măcar nu știa să calculeze rata inflației.
Dar să explicăm, pe rând, etapele sinistrei operațiuni pseudo-judiciare, ce urmărea cu orice preț condamnarea unor oameni nevinovați. În urma unei sesizări venite din partea unui cetățean revoltat, care ulterior a declarat în fața instanței că își retrage sesizarea, DNA, prin procurorul Emilian Eva, a pus la plămădit ceea ce se dorea un dosar răsunător: privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare.
Eva i-a impus specialistei DNA, Aurelia Nicolae, să facă un raport de constatare cu privire la privatizare și la un presupus prejudiciu. De altfel, acesta a rămas singurul document luat în calcul de instanțe la pronunțarea condamnărilor.
În doi timpi și trei mișcări, Aurelia Nicolae iese la interval cu o sumă fabuloasă. Totul s-a construit pe o serie de falsuri grosolane, pe care ulterior le-a recunoscut, dar pe care le-a calificat drept erori făcute din grabă.
Considerăm că nu se poate pune problema unui prejudiciu atâta timp cât nu ne putem raporta la o referință. În 2003, legislația obligatorie aflată în vigoare și aplicabilă SC Institutul de Cercetări Alimentare SA spunea că, în cazul în care activul net contabil al unei societăți era sub o treime din activul net total, ambele elemente contabile fiind calculate la nivelul anului anterior scoaterii la privatizare a respectivei societăți, se folosea un raport de evaluare simplificat pentru evaluarea acțiunilor.
În mod ciudat însă, în raportul de constatare realizat în cazul ICA, angajata DNA vine cu altă poveste: că trebuia făcut un raport de valoare de piață și, totodată, întreg patrimoniul societății ar fi trebuit obligatoriu reevaluat administrativ anterior declanșării procedurii de privatizare, invocând dispozițiile HG nr. 403/2000, un act normativ cu caracter de recomandare, supletiv, fără caracter general obligatoriu.
În conținutul actului se spune clar că se poate face reevaluare, atenție, doar dacă rata inflației cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depășește 100%.
Aici, pentru Aurelia Nicolae începe un adevărat delir, cel al inflației aplicabile în 2003.
Institutul de Statistică a comunicat indicii inflației pentru 2002, 2001 și 2000, anii ce trebuiau luați în calcul. Cum inflația era prea mică, Aurelia a mai adăugat un an: 1999.
I-a ieșit 125,8%. Când, în realitate, trebuia să fie 88,8%. Acest calcul al inflației i-a dat mari bătăi de cap, pentru că asupra subiectului a revenit de mai multe ori cu alte calcule diferite, în diverse stadii procesuale. Toate, peste 100%! Și toate fără legătură cu realitatea!
De altfel, audiată fiind la SIJ, Nicolae a recunoscut că ea, de fapt, nici nu știa cum se calculează ratele de inflație.
„Eu sunt cea care a calculat rațele de inflație, fiind ajutată de un coleg pe nume Cuciureanu Florin, specialist DNA, asta deoarece nu știam foarte bine modalitatea de calcul a ratei inflației”, se arată în declarația acesteia.
Și, mai șocant, aceeași angajată a DNA, ca să întărească și mai tare enormitatea, vorbește în raportul întocmit despre reevaluări succesive, cu indici existenți în acte normative abrogate la momentul privatizării ICA; indici ce au dus la majorarea artificială a presupusului prejudiciu.
„Precizez că nu am verificat dacă actele normative menționate mai sus erau sau nu abrogate la momentul constatării”, mai precizează Aurelia Nicolae, în aceeași declarație.
La fel, întrebată cum unele norme cu caracter de recomandare au devenit obligatorii doar în cazul Institutului de Cercetări Alimentare, vine cu explicații halucinante.
„Întrebare: Să precizeze martora dacă, consideră că în cazul tuturor privatizărilor efectuate în perioada 2002-2007, aplicarea HG 403/2000 este obligatorie sau nu?
Aurelia Nicolae: Nu pot să fac supoziții, întrucât este o perioadă mare de timp...”
Peste câteva secunde, Aurelia Nicolae ajunge să se contrazică singură:
„Întrebare: Să precizeze martora dacă, în cazul unei societăți comerciale, privatizate tot în acea perioadă, era obligatorie aplicarea HG 403/2000, în condițiile în care numai în cazul privatizării SC Institutul de Cercetări Alimentare SA s-a apreciat ca fiind obligatorie aplicarea acestei hotărâri?
Aurelia Nicolae: Nu pot să fac supoziții cu privire la privatizarea altor societăți, pentru că fiecare are particularitatea și specificul ei...”
Deci erau reguli, dar nu la fel pentru toți. Pentru ICA, DNA a făcut un scenariu propriu, ce n-avea legătură cu legile în vigoare.
Dar totuși, cum s-a ajuns la o sumă de peste 60 de milioane de euro? Simplu: inițial, a modificat în mod ilegal rezultatele financiare din bilanțul contabil încheiat la sfârșitul anului 2002.
Apoi a schimbat, după bunul plac, metoda de evaluare a prețului de ofertă al pachetului de acțiuni, falsificând realitatea. Nu a fost suficient. A mai venit cu ceva halucinant: indici de reevaluare ai clădirilor și terenului, tot după bunul plac.
Gogomănia merge mai departe: Aurelia Nicolae folosește, în raportul său de constatare suplimentar, unde a stabilit valoarea de piață a SC ICA SA, valori ale activelor – clădiri și terenuri – preluate din alt raport de evaluare, care interzicea în mod expres acest lucru.
Toate acestea, pentru a induce ideea că valoarea de piață a SC ICA SA, stabilită de reprezentanții Agenției Domeniilor Statului, ar fi fost greșită și că procedura de privatizare s-ar fi derulat cu încălcarea dispozițiilor legale, ceea ce ar fi condus la un presupus prejudiciu colosal, „exotic”, așa cum l-a definit un fost director al direcției juridice din cadrul MADR. Și toate acestea, pentru a-i face pe plac procurorului de caz, Emilian Eva, cel care a întocmit rechizitoriul.
În 2008, ADS a comunicat procurorului Eva faptul că o listă de 40 de societăți comerciale fuseseră privatizate ca și ICA, prin metoda raportului simplificat. Și mai șocant este că Aurelia Nicolae a analizat și alte privatizări derulate în 2003, privatizări realizate în mod identic.
Este vorba despre societățile Semtest și Agricola Dumbrăveni. În cazul Semtest, s-a folosit tot raport de evaluare simplificat. Dosarul s-a încheiat cu un mare „NUP”. Procurorul a afirmat că întregul proces a fost unul legal și nu a existat niciun prejudiciu.
În dosarul Agricola Dumbrăveni, regăsim echipa Emilian Eva – Aurelia Nicolae, dosar finalizat tot cu NUP, în 2008. În cadrul raportului, Aurelia știe să țină cont și de activul, și de pasivul unei societăți.
Mai mult, recunoaște că două hotărâri de guvern erau supletive – și nu obligatorii – cum în mod fals a afirmat în raportul emis în cazul ICA. Mai mult, tot ea recunoaște că aplicarea raportului simplificat, după evaluarea activului net contabil, este o procedură legală și corectă.
Pe scurt, aceeași situație, cu aceleași date, folosind aceleași metode. Avem de-a face cu două rapoarte diametral opuse făcute de Aurelia și două soluții antagonice, avansate de Eva: una de trimitere în judecată la ICA, alta de clasare la Agricola Dumbrăveni.
Iar apărarea Aureliei Nicolae că în cazul ICA s-au strecurat niște erori din grabă dovedește clar minciuna, mai ales că aceste așa-zise erori au dus la un prejudiciu fictiv de dimensiuni astronomice.
Șocant și revoltător este că, în cursul acestui proces, așa-zis expertă DNA vine cu trei valori ale aceleiași rate a inflației:
- respectiv prima de 125,8%, menționată în raportul de constatare inițial,
- cea de-a doua de 115,96%, consemnată în primele obiecțiuni depuse de DNA la expertiza dispusă de ICCJ în 2012, și
- cea de-a treia, de 102,7%, precizată în cel de-al doilea rând de obiecțiuni la expertiza dispusă de către ICCJ, depuse în instanță de DNA.
Toate calculate după bunul plac – al ei sau al altora, însă cu același obiectiv: să inducă în mod fals ideea unei afaceri cu cântec.
Cu alte cuvinte, această doamnă, fără nicio pregătire juridică, cu o precară pregătire economică, de vreme ce declară singură că nici rata inflației cumulate nu știa să o calculeze, a fost cea care a decis, în cadrul unui raport de constatare și al suplimentului la acest raport, plin de inexactități, construite pentru a induce ideea de prejudiciu, soarta unor oameni agățați cu mare semne de întrebare.
Declarațiile ei par desprinse dintr-un film de comedie: „Nu îmi amintesc cum am gândit atunci când am consemnat în raportul respectiv. Nu știu de ce am reținut și anul 1999. Este eronată modalitatea de calculare a indicelui de 125,8%, prin aceea că este realizată prin adunarea anilor 1998, 1999 și 2000, în loc să fi adunat anii 2000, 2001 și 2002. Așa cum am declarat mai sus, arăt că această perioadă a fost luată în calcul în mod eronat și calculul este, de asemenea, greșit.
Nu-mi mai amintesc cum am ajuns la procentul de 102,7%. Nu-mi amintesc dacă este așa sau nu... Calculul a fost greșit”.
În 2012, un expert contabil autorizat și independent a demolat total însăilarea Aureliei Nicolae cu privire la privatizarea ICA.
Dănuț Harabagiu a realizat o expertiză la solicitarea instanței supreme. El spune clar ce norme erau obligatorii și care erau de recomandare, cât era inflația pe ultimii 3 ani anterior privatizării – adică 88,8% – și că reevaluarea imobilizărilor nu era obligatorie.
Totodată, el demonstrează și argumentează în mod corect că privatizarea și modul de stabilire al prețului acțiunilor scoase la vânzare au respectat normele exprese în vigoare.
Cu alte cuvinte, spune clar că raportul Aureliei Nicolae este o minciună, de la cap la coadă.
„Am avut calitatea de expert parte privind privatizarea ICA și, cu această ocazie, a trebuit să studiez destul de multe documente aflate la dosar, pentru a-mi forma o opinie personală cu privire la conținutul lor; în condițiile în care instanța de la ÎCCJ a dispus, undeva în cursul anului 2012 efectuarea unei expertize financiar-contabile. Alături de mine în dosar au mai fost încuviințați de instanță, la cererea părților, încă doi experți. Deci, în final, fiind toți trei și toți trei căzând de acord cu privire la faptul că rapoartele întocmite de specialistul desemnat de DNA conțineau abateri de la normele legale și nu reflectau realitatea. Cu noi a ajuns și expertul desemnat de instanță – deci exoertul judiciar – care a fost numit de ICCJ și care a întocmit raportul de expertiză judiciară. Raport care, împreună cu opiniile noastre, ale celor trei experți parte, nu au fost luate în considerare de către instanța de judecată, fiind menținute doar concluziile specialistului DNA.
De neînțeles a fost și situația în cazul terenului, deoarece la nivelul anului 2002, acesta nu era înscris în evidențele contabile ale societății ICA; motiv pentru care el era trecut cu valoare zero. Dar care, în calculul privind reevaluarea făcut de specialistul DNA, apărea cu o valoare de peste 30 de miliarde de lei vechi. Toți experții ne-am pus întrebarea firească: cum se poate ca înmulțind orice coeficient de reevaluare cu valoare 0 să obții altceva decât 0”, se întreabă Eugenia Iorgoaea, expert contabil judiciar.
Concluzia: într-un stat mafiot condus după reguli ce nu mai au legătură cu legea, justiția devine un simplu spectacol al cătușelor, iar cei care cred că își vor găsi dreptatea în instanțe sunt condamnați în alte locații, cu mult înainte, doar pentru deliciul păpușarilor.
Ştiri video recomandate
