Președintele României, Klaus Iohannis, laureat al Premiului Carol cel Mare pentru merite europene, a surprins recent cu un discurs naționalist. Ar fi un semn benefic dacă ar prezenta scuze, crede Robert Schwartz.
Acum șase ani, Klaus Iohannis se pregătea să fie președintele României. Unul din laitmotivele campaniei sale electorale avea să devină ”viral”: ”pas cu pas”, repeta el cu orice ocazie, urma să treacă la introducerea reformelor atât de necesare, în spirit european, democratic, transatlantic, respectând valorile noastre comune. Ca membru al respectatei minorități a sașilor ardeleni, Iohannis a fost văzut de majoritatea românilor ca un purtător de speranță pentru o politică nouă, care urma să elibereze țara din ghearele politicienilor postcomuniști și baronilor locali corupți.
Adversarii săi principali declarați, așa-zișii socialdemocrați din PSD și acoliții lor, au încercat, din 2014 încoace, să-l blocheze și să-l denigreze, să-l calomnieze și să-l defăimeze în repetate rânduri. Iohannis i-a contrat, unde a putut, și i-a demascat pe agitatorii naționaliști-populiști și anti-europeni din PSD ca ”accident al democrației”. Un mesaj cu rezonanță atât în rândul adepților săi, cât și al partenerilor din UE. Acum însă, Klaus Iohannis a alunecat el însuși în smârcul naționalist-populist. Ocazia o cunoaștem prea bine: bâlbele din parlament față de proiectul nou de lege al UDMR vizând autonomia Ținutului Secuiesc.
Continuarea, pe dw.com.
