Reporterii Antena 3 CNN au vorbit cu Cristi Radu, povestitor urban și au aflat din secretele Bucureștiului.
Unul dintre acestea este casa Maură, care a fost construită în jurul anului 1895 pe strada Corbeni, în zona cunoscută drept Cartierul armenesc al Capitalei, grație Bisericii Armenească situată în apropiere.
Acum este o clădire unicată, așa cum se poate vedea lesne. Nu mai există una ca ea în tot Bucureștiul și undeva pe la 1911 știm că era în proprietatea familiei unui căpitan pe nume Alexandru Ionescu, iar apoi, mai sus, în 1918 Anualul României ne spune că era deținută de o instituție financiară, Banca Colentina.
De aici încolo istoria casei nu mai este documentată, informațiile se pierd, se diluează, însă putem specula asupra arhitecturii ei.
Ea îmbină mai multe stiluri de arhitectură. Este super eclectică, printre cele mai eclectice construcții din oraș. Dacă ne uităm la nivelul acoperișului, de exemplu și al frontonului o să vedem că este un stil olandez, acolo acel accent de înălțime și modul cum este el creat.
Apoi la nivelul etajului avem pur și simplu niște arcade cu ornamente smălțuite foarte colorate ce ne amintesc de Orientul Mijloci și apropiat și de stilul sinagogilor.
Unii spun că ar avea și influențe neobizantine și că de fapt acea arcadă foarte mare de pe etajul 1 trilobat, a reprezentat Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Un ornament de sorginte bizantină reprodus ulterior în cadrul arhitecturii neo-românești, foarte specifică țării noastre.
Este o casă foarte specială care prin natura arhitecturii a suscitat imaginația generațiilor de-a lungul deceniilor și secolelor. De exemplu, unii cred că aici ar fi funcționat cândva un templu evreiesc, o sinagogă, grație ornamentelor de la primul nivel care amintesc de arhitectura in Orientul Mijlociu și Apropiat, niște motive din acea zonă.
Alții spun că aici ar fi funcționat cândva un templu masonic, o lojă masonică, fiindcă este o clădire foarte misterioasă și are aspect de templu cu acel fronton triunghiular.
La casele de acest tip, care evident aparținea unor familii înstărite, la parter exista poate un salon de recepție și de fapt în spatele ușii acesteia foarte monumentale a casei, este un salon la parter și este ornamentat total diferit față de fațadă, în stil neoclasic francez, cu niște coloane monumentale și ornamente la nivelul tavanului.
Etajul 1 cel mai probabil era locuit de familia propriu-zisă, iar podul sau mansarda de către personalul de serviciu, care la fel de bine putea să locuiască și aici, în demisol.
Este foarte frumos până la urmă, că un imobil așa remarcabil din vechiul cartier armenesc al Bucureștiului are o nouă viață, a intrat într-o nouă etapă, este folosit într-un non-scop, dar în același timp menține prin fațada pe care o vedem aici, istoria zonei.
