Piața centrală din Cluj-Napoca - fostă a Unirii, apoi a Libertății, acum iarăși a Unirii - e înconjurată de clădiri care au aparținut nobilimii maghiare. Se numeau Palatul Jósika, Palatul Rhédey sau Palatul Wass, scrie pressone.ro.
După naționalizare, în câteva dintre aceste imobile au fost construite apartamente și s-au mutat familii, în timp ce parterul cu ieșire la stradă a rămas, ca în interbelic, spațiu pentru restaurante, cafenele sau bănci.
Cel mai mare și mai frumos dintre aceste imobile este fostul Palat Bánffy, vechi de aproape 250 de ani, unde funcționează, din 1956, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.
Din 1999 (de 16 ani!), prin decizie definitivă a instanței, proprietarul a trei pătrimi din această clădire de patrimoniu este Paraschiva Roșca, acum în vârstă de 88 de ani, care trăiește în județul Sibiu. Până acum, chipul ei n-a mai apărut în presă.
Care este povestea acestei retrocedări în natură, pe care statul o contestă încă? Și cum a ajuns o femeie simplă să moștenească fosta reședință de secol XVIII a guvernatorului Transilvaniei?
Paraschiva Roșca iese în fața casei și se așază pe o bancă de lemn. Toamna e bună cu ea și cu oasele ei bătrâne. E un soare cald care i se revarsă peste față și peste mâinile sprijinite în cârje. "Mulți ani am. 87. Și împlinesc 88. Ba, să nu fie mulți înainte! Că mă dor picioarele, mă dor toate cele." Soțul Paraschivei Roșca a murit în 1992. Un an mai târziu, a murit și fratele lui, cumnatul femeii.
Așa au ajuns ea și cele trei fiice ale sale moștenitoarele unei averi în jurul căreia, în perioada interbelică, se creaseră legende.
Continuarea, pe pressone.ro.
