Cu cât trece mai mult timpul de la momentul 1989 înspre „azi”, cu atât povestea asta a Revoluţiei devine tot mai subţire şi mai confuză, scrie tribuna.ro.
Ce e clar e că, între 21 şi 22 decembrie, ne amintim, aşa, să „marcăm” acel moment cu oficialele şi tradiţionalele ceremoniale cu depuneri de „coroane şi jerbe de flori”, cu oficialităţi prezente pentru că aşa e oficial să facă oficialităţile, cu rememorări care spun cam unul şi acelaşi lucru despre „libertate”, căderea dictaturii ceauşiste, eroi-martiri, democraţie, jertfă şi momente sublime sau, mai rău, cu diverse opinii care se bat cap în cap, scenarite din ce în ce mai fanteziste care ajung la concluizia tristă că s-a ieşit degeaba în 1989, că totul a fost o combinaţie externă americano-sovietică, dar cu figuranţi autohtoni, ba că a fost o „loviluţie” cu împuşcături a eşaloanelor 2 şi 3 ale nomenclaturii PCR, iar lista poate continua până la plictiseală, cu scopul unic de a îşi bate joc atât de morţii, cât şi de viii lui Decembrie 1989.
