Bătrânele Kalașnikovuri clămpăne fericite din toate piesele metalice la contactul cu mâinile calde ale rezerviștilor. Armele par să tremure din toate încheieturile, ca și cum ar anticipa cu emoție un moment îndelung așteptat: este ziua în care vor merge în poligon. Noii stăpâni ai armelor nu par așa de excitați: este, totuși 7 dimineața și majoritatea s-au trezit încă de la 5, pentru a se prezenta regulamentar, la poarta unității, în cadrul exercițiului de mobilizare MOBEX, în care rezerviștii armatei române din București și Ilfov au fost chemați pentru a testa capacitatea de reacție a statului român la o criză militară.
Cu o zi în urmă, a plouat, iar la unitățile MApN din București și Ilfov s-au format cozi. Unii rezerviști s-au plâns că au fost trimiși la adrese greșite. În replică, reprezentanții MApN au recunoscut că au existat probleme, dar au precizat că aceste exerciții există tocmai în acest scop, de identificare a problemelor.
În schimb, Joi, la meteo s-a anunțat o zi frumoasă. E soare, nu bate vântul și nici măcar nu plouă: toate condițiile pentru o mobilizare reușită sunt întrunite.
Numere, reflectoare și culoare de triaj - primele ore ale dimineții la exercițiul MOBEX, în București
La primele ore ale dimineții, siluetele rezerviștilor care intră pe poarta unității par niște spectre întunecate, în lumina puternică a reflectoarelor care luminează intrarea. Ce simplu e: pune niște reflectoare, culoare de triaj pentru civili și militari în afara lor și ai scenariu perfect al unei distopii SF.
„A venit 42-ul”, se aude pe un culoar de triaj.
„42”-ul sunt eu, adică numele meu se regăsește la poziția 42 din tabel: Ce simplu e: după doar câțiva metri parcurși pe celălalt tărâm, de dincolo de gardul unității, ești redus la un simplu număr. Unul foarte important, ce-i drept.
Rezerviștii sunt apoi împărțiți și supuși unor teste teribil de amuzante pentru cineva abia trezit din somn („Aveți vreo superputere?” sau „Beți mai mult de trei pahare pe zi?”). Bifez „Nu”, la amândouă: asta e superputerea mea.
Urmează echiparea, care vine cu primele surprize: materialul uniformei e de o calitate surprinzător mai slabă decât vechea uniformă din bumbac și țesătură „Ripstock”. Desigur, tunica e mai ergonomică (fermoarele fac minuni), pantalonii cad mai bine, iar centura „cu arici” se leagă mai bine (dar, pe cale de consecință, se și desface mai greu). Bocancii sunt din piele „box”, ficși și cam greoi, dar vin pe măsură: într-un buzunar al hainei descopăr un bilet cu numele meu și măsurile la haine.
Cu o zi în urmă, pe o vreme mai rea, în sectorul 4, la Detașamentul de Pompieri „Apărătorii Patriei”, rezerviştii chemaţi la ordin au spus că li s-au luat măsuri de haine și că „nu li s-a spus nimic concret”.
În cazul nostru, „echiparea” durează cel puțin 10 minute, din care jumătate a însemnat doar pusul șireturilor la bocanci: Contați pe noi!
Evoluția armatei române, într-o singură expresie: De la „Marș!”, la „Domnilor soldați, înainte marș”
Șirul eclectic de oameni în uniforme de camuflaj tropăie monoton prin curtea unității. Pe platou s-au adunat deja câteva zeci de persoane în ceea ce manualele NATO numesc „target reach environment”: războiul modern din Ucraina a arătat ce înseamnă când ai zeci sau sute de oameni adunați la un loc, pe un astfel de teren de instrucție: ultimul incident grav a avut loc în septembrie, la o bază de instrucție a armatei ucrainene, lovită de Rusia cu două rachete Iskander.
Nu este prima dată când armata rusă lovește astfel de baze, protecția deficitară a soldaților ucraineni implicați în activități de instrucție înainte de a fi trimiși pe front fiind o problemă recurentă a armatei ucrainene.
„Domnilor, înainte marș!”: comanda e atât de surprinzătoare și de contradictorie, încât detașamentul de rezerviști, majoritatea domni trecuți de 45 de ani, se blochează preț de o fracțiune de secundă. Cumva e normal. Toți au trecut prin mica traumă a stagiului militar obligatoriu, iar expresii precum „Domnilor” sau „Vă rog” urmate de „Marș!” le creeaza un mic scurtcircuit decizional.
Militarii fac cunoștință cu armamentul de infanterie din dotarea armatei. Spoiler: acesta a rămas nechimbat de 60 de ani, dacă vorbim de automatele de tip Kalașnikov care, în varianta autohtonă sunt cunoscute sub numele de „pistoale-mitralieră md. 1963.
Punctul culminant al zilei este deplasarea în poligon. Locul ales e Jegălia, situat la mai bine de 140 de kilometri de București. În autobuz, se discută despre „ziaristul ăla pe care l-au îmbrăcat, apoi l-au dezbrăcat, că nu a venit autobuzul”.
În schimb, joi, autobuzul spre Jegălia sosește la timp, fără emoții: urcăm în el îmbrăcați și cu automatele care clămpăne din toate încheieturile.
„Serie drepți! Serie, pentru poziția de luptă culcat!”.
Unele lucruri rămân, totuși neschimbate: pe linia de tragere, „domnii” devin o banală „serie”. În plus, în timpul tragerii, devin și eu o statistică: după al șaptelea sau al optulea foc, mărețul Kalașnikov se blochează (legenda spune că o astfel de armă se blochează la câteva mii de gloanțe trase). Automatul pare că s-a emoționat de-a binelea.
După rezolvarea incidentului, tragerea continuă fără alte probleme. Tragem în niște ținte de carton situate la circa 100 de metri: nimeni nu verifică rezultatele tragerii, nimeni nu știe cât de bine s-a tras. Ne ridicăm rapid și suntem evacuați: altă serie își așteaptă rândul.
„Serie încetați, încetați-descărcați” - nimeni, niciodată nu a putut explica acest mister lingvistic, legat de nebuloasa expresie „încetați-descărcați”. Dar nici nu pare să intereseze pe cineva, mai ales în condițiile în care, după trageri, foamea e amplificată și mai mult de zgomotul împușcăturilor care aduce a floricele de porumb explodate în cuptorul cu microunde.
Seria a încheiat tragerea, exerrcițiul s-a terminat, pauză de masă.
Reprezentant MApN: „Desigur că vor fi probleme, tocmai acesta este scopul exercițiului”
„Ce bună e mâncarea”, spune un militar în timp ce consumă supa de cartofi și carne.
„E de la catering, e prea bună”, vine replica altuia care e deja la felul doi - fasole cu cârnați și varză.
„Nu contează, e bună”, revine primul care trădează astfel o altă traumă a celor care au făcut armata obligatorie, dominată de frig, mâncare proastă și lipsă de igienă.
După prânz, avem deja soare și a început chiar să se încălzească: semnele unei mobilizări mult mai reușite decât cea din ziua precedentă, când, după ce au fost chemați la exercițiu, mai mulți rezerviști au semnalat probleme în modul în care au fost convocaţi.
Cu această ocazie, unii rezerviști au spus că au fost trimiși la adrese greșite sau că au fost convocați de pe o zi pe alta și că au stat la cozi uriașe.
Confruntat cu aceste plângeri, purtătorul de cuvânt al MApN, colonelul Corneliu Ştefan Pavel, a spus că unul dintre obiectivele acestor exerciţii este tocmai acela de a identifica problemele care apar pe parcurs, pentru a fi remediate.
„Desigur că pot fi probleme, sunt foarte mulţi rezervişti, peste 10.000 aici în Bucureşti. Tocmai acesta este scopul exerciţiului, de a ne adapta la condiţiile pe care le avem acum şi de a vedea ce nu funcţionează, pentru a remedia pe parcurs.
Exercițiul de mobilizare MOBEX din București și Ilfov a început pe 12 octombrie, şi va continua până pe data de 20 octombrie. Meteorologii anunță înnorări și ploi scurte până sâmbătă. Apoi, duminică, soarele va ieși puțin din nori.
Ştiri video recomandate
