Alina și Florin au început demersurile pentru adopție la Botoșani și s-au adresat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, unde au fost refuzați rapid. Ei aveau domiciliul stabil în San Severino Marche, Italia, iar pentru a putea înscrie cererea pentru obținerea atestatului pentru adopție ar fi trebuit ca în ultimele șase luni anterioare depunerii să fi locuit „efectiv și continuu” pe teritoriul României, potrivit Pressone.ro.
Varianta sugerată de instituția din țară a fost adopția internațională – au aplicat în Italia pentru atestat, apoi au cerut adopția unor copii din România, procesul fiind intermediat de o organizație italiană specializată în adopții internaționale, autorizată în țara noastră. Astfel, în ianuarie 2017, Alina și Florin au depus o cerere la un tribunal italian pentru a începe procesul pentru recunoașterea lor ca potențiali părinți adoptatori. Au primit documentul trei ani mai târziu.
„Pe lângă asta a mai fost și hățișul birocratic. Au fost foarte multe acte de rezolvat. Un exemplu banal: a trebuit să mergem la Primărie în localitatea noastră să ne punem niște apostile, după care cu apostilele respective de la noi de la primărie trebuia să ajungem la prefectură pentru alte autentificări. Nu mai vorbesc de vizite medicale, ecografii, analize de sânge, test Papanicolau, întâlniri cu psihologi, psihiatri. Simplificat, cam aceștia au fost pașii”, povestește Alina, pentru pressone.
„M-am întrebat de foarte multe ori: de ce toate astea ca să adopți un copil. E normal pe de o parte, dar ar trebui urgentată toată procedura pentru că sunt multe suflete care așteaptă undeva după o mamă și după un tată. Mulți se sperie, se împiedică pe traseu și renunță.”
În decembrie 2020, Alina și Florin au primit atestatul de părinți adoptatori, iar după ce au făcut și restul demersurilor necesare, li s-a spus că trebuie să aștepte până se va găsi „o potrivire”. Pe cei doi îi interesa un singur lucru – să adopte doi copii, frați, ca să nu-i separe.
Din fericire însă, lucrurile au mers chiar mai bine decât se așteptau. În septembrie 2021 a venit vestea cea bună – s-a găsit o potrivire, în România, undeva în zona Sibiului. Directorul le-a spus că este vorba de două fetițe.
„Era o informație nouă, pentru că noi nu spuseserăm că vrem fete sau băieți. N-am pus condiții. Când devii părinte biologic nu poți decide tu sexul copilului, nu? Directorul a început să ne citească dosarul, noi ne uitam numai la fetițe. Vă dați seama, niște poze scoase la imprimantă.
Sincer, eu citisem tot felul de mărturii pe internet că atunci când vezi pozele, vezi copilul, simți că e al tău. Și-mi spuneam mereu că sigur e vorba de o exagerare. Cum e posibil așa ceva? Dar uite că e, exact asta se întâmplă. Simți că e al tău. La noi a fost dragoste la prima vedere”, a mărturisit Alina.
Cei doi au semnat imediat actele și au luat legătura cu Direcția Generală de Asistență Socială și pentru Protecția Copilului Sibiu.
„Am venit în țară la începutul lui octombrie. Prima oară ne-am întâlnit la Direcție și am vorbit cu managerul cazului nostru. A doua zi le-am vizitat la asistentul maternal. A fost chimie de la început, și noi pentru fete și fetele pentru noi”, a mărturisit Alina.
„După a treia zi ne-am plimbat prin oraș, doar noi patru fără altcineva, pentru că fetițele ne-au acceptat și au fost foarte ok. Nu am avut nicio problemă și trăim un sentiment absolut minunat”, au rememorat cei doi.
