JOIA MARE. Banatul rămâne o zonă cu bogate şi frumoase tradiţii pascale, care încep imediat ce se intră în post şi continuă până în Săptămâna Patimilor, iar în Joia Mare culminează cu focurile care se aprind la miezul nopţii în cimitire pentru a încălzi sufletele celor mutaţi dincolo de morminte. Joia Mare.

Joia Mare.  Focuri care ard toată noaptea

Joia Mare''Focurile sunt aprinse în noaptea de miercuri spre joi şi ard în cimitire toată noaptea. Sunt aduse nişte lespezi de lemne, în trecut acestea erau nişte beţe din lemn de alun. Fiecare familie aduce o ulcică cu tămâie şi tămâiază mormintele străbunilor pentru îndepărtarea duhurilor rele", a relatat pentru AGERPRES etnologul Muzeului Satului Bănăţean, Maria Mândroane.

Joia MarePotrivit etnologului, în Joia Mare se împart colăcei şi alte dulciuri pentru sufletele morţilor.

Joia Mare Se fac colăcei

Joia Mare "În Joia Mare, bunica ne trezea în zori, făcea focul în vatră şi cocea colăcei care erau daţi de pomană, în cimitir, pentru sufletele morţilor. Tot în Joia Mare aprindea în curtea casei trei focuri. Apoi mergeam la cimitir cu coşul cu colăcei, cu dulciuri, bomboane, cu rahat şi o sarcină de lemne subţirele, pentru a aprinde cu ele focul. De obicei, dacă erau mai mulţi morţi, se aprindea un singur foc mare, iar dacă morţii familiei erau mai puţini, atunci se aprindea câte un foc lângă fiecare mormânt în parte şi se spuneau rugăciuni pentru sufletele morţilor, care erau chemaţi să vină acasă, să petreacă sărbătoare împreună cu ai casei, pentru că de Înviere se deschid Cerurile'', a precizat Maria Mândroane.

Joia Mare În Banat, tot în Joia Mare sau Joia Neagră, numită astfel după săptămâna de post aspru în care ne aflăm, se vopsesc ouăle, care se roşesc în amintirea sângelui curs din rănile Mântuitorului Hristos.

Joia Mare Diferențe între Posturi

Joia Mare Prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorector al Universităţii de Vest Timişoara şi etnograf, remarcă o distincţie între Postul Crăciunului şi cel al Paştilor, primul evoluând spre bucurie, iar cel de-al doilea, spre un moment de maximă smerenie, înainte de bucuria Învierii.

''În Banat, începutul postului Paştilor este o sărbătoare primordială populară, în vreme ce finalul postului este o sărbătoare care se purifică, în care componenta religioasă devine absolut esenţială. (...). Personal, sunt legată de ceea ce se petrece încă în multe sate din Banatul de Munte, în dimineaţa de Joi Mari, când chiar la miezul nopţii sau, în unele sate, mai către dimineaţă, familiile aprind focuri pe mormintele strămoşilor. Sunt prezente în cimitir focurile, pentru că morţii se întorc în mijlocul nostru şi aşteaptă să fie primiţi. Este o formă de relaţie caldă şi foarte apropiată cu strămoşii, aceea ce urmează să se întâmple în ziua de Paşti. Este vorba tot despre morţi care învie, care sunt suflete benefice şi care dau sens vieţii, doar că într-un ritual popular, ascuns şi discret din noaptea de Joi Mari'', a detaliat pentru AGERPRES prof. Otilia Hedeşan.

Toate aceste obiceiuri din Postul Paştilor, care culminează cu Noaptea Învierii, au dăinuit la români pentru că au fost pline ''credinţă, de nădejde şi de dragoste, iar cea mai mare dintre acestea este dragostea'', după cum spune Sfântul Apostol Pavel într-un imn al iubirii creştine, a mai apreciat etnograful timişorean