„Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariţă. L-am pregătit frumos, m-am aşezat în el, am văzut că încap. Ştergarele le-am pregătit, lumânările le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu şi băgat în mormânt. Şi-am zis că după ce voi fi băgat în mormânt şi oamenii vor pleca, şi va rămâne doar groparul, să se audă, mai încet, aşa, în surdină, Marşul funebru, de Chopin, Balada lui Ciprian Porumbescu, ceva din Rapsodia lui George Enescu şi un bucium... Sau două buciume. Să fie...
Să cânte aşa, mai în surdină... Pentru că este prea frumoasă Bucovina şi prea frumoase cântecele noastre româneşti. Sunt dumnezeieşti! Şi am zis să fie şi o trăistuţă, în care să pună câteva fotografii cu copii şi adulţi îmbrăcaţi în portul naţional. Aceste imagini nu vor pieri niciodată în faţa lui Dumnezeu! Şi eu când mă voi prezenta în faţa lui Dumnezeu voi spune că aceştia sunt oamenii cu care am trăit şi care m-au ajutat să trăiesc frumos. Pentru că multe am învăţat de la ei, chiar şi de la copii”, a spus ÎPS Pimen pentru Monitorul de Suceava, în 2019,
