Sunt aproape trei săptămâni de când un caz de crimă între adolescenți s-a transformat într-un spectacol mai mult decât grotesc pe rețelele sociale. Și nu doar prin faptele anchetei ori prin comunicatele de presă ale autorităților, ci printr-un alt mecanism: filmări, zvonuri, live-uri, vânătoare de vinovați cu telefonul în mână. La Cenei, cazul a explodat online, pe TikTok, cu transmisii și mobilizare ca la un meci, cu galerie, nu ca la o tragedie. Iar în jurul lui s-a lipit o altă problemă: felul în care rețelele sociale iau violența, o împachetează în conținut și o trimit mai departe, către copii, cu bonus de dopamină și „engagement”.
Nu e singurul episod care a împins o astfel de discuție în față, într-un mod brutal. În ultimele zile, România a adunat exemple care, puse unul lângă altul, arată ca o radiografie a unei generații ce a crescut cu camera pornită: un taximetrist înjunghiat de minori, un copil de 12 ani care fură mașina bunicii și își trimite clipul colegilor, cu o frază care sună a glumă din clasă spusă înaintea unei catastrofe: „Mă duc la Bușteni. Să-i spuneți lu` aia de mate că o iubesc”.
Întrebarea care apare nu este doar „de ce fac copiii asta?”, ci „în ce fel mediul în care trăiesc le schimbă creierul?”. Pentru că rețelele nu doar găzduiesc comportamente șocante. Le recompensează. Le amplifică. Le normalizează. Iar pentru copii, care încă își construiesc identitatea și controlul impulsurilor, asta poate să însemne o uriașă amenințare.
Antena3.ro a discutat cu trei experți din zone diferite – etică aplicată, diplomație digitală și criminologie – pentru a înțelege dacă soluția este interzicerea rețelelor sociale sub 16 ani sau o reglementare mai dură a platformelor.
Cine sunt experții și de ce contează ce au ei de spus
Emilian Mihailov este conferențiar universitar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și directorul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată. Coordonează în România un studiu global despre efectele rețelelor sociale, parte dintr-un proiect coordonat la nivel internațional de New York University.
Corneliu Bjola este profesor la Universitatea Oxford și expert în diplomație digitală. Analizează de ani întregi felul în care mediul digital influențează comportamente colective, polarizare și procese democratice. Și ne avertizează că efectul rețelelor sociale asupra psihicului copiilor este de-a dreptul devastatator.
Vlad Zaha este expert criminolog în domeniile politicilor publice antidrog și criminologiei publice, specializat în cadrul Universității Manchester și Universității Oxford și cercetător la Edge Institute. El privește fenomenul din perspectiva riscului social, a violenței și a modului în care politicile publice pot reduce sau amplifica pericolele.
Ce face, de fapt, social media cu adolescenții
Când un copil petrece patru, cinci sau șase ore pe zi într-un mediu care recompensează comportamentul șocant și expunerea agresivă, nu discutăm despre un hobby, ci despre modul în care se formează o identitate.
La nivel mondial, numeroase studii avertizează asupra creșterilor dramatice ale depresiei, anxietății și tentativelor de sinucidere în rândul adolescenților după 2010, adică în paralel cu explozia rețelelor sociale.
Mecanismul prin care se întâmplă asta este unul simplu. Dar și incredibil de periculos. Pentru fete, comparația permanentă poate genera depresie. Pentru băieți, competiția online poate stimula agresivitatea. Iar când astfel de mecanisme operează zilnic într-un creier aflat în formare, nu este surprinzător că apar efecte colaterale grave.
„Comportament șocant, sexualizare agravantă, mai ales în cazul fetelor. Acesta este comportamentul care este validat online” – Corneliu Bjola.
„Este o problemă care a fost ignorată de ceva mult timp, deși semnale sunt destule. Mă refer la studiile care au fost publicate și care s-au intensificat. Aveam o conferință aici, la Oxford, cu cineva care a scris o carte despre acest subiect, cred că înainte de pandemie, și care explica cât de nocive, cât de toxice sunt aceste rețele sociale pentru creierul adolescenților. E o carte, dacă nu mă înșel, care a fost publicată anul trecut de un psiholog de la New York University, Jonathan Haidt, care s-a uitat din nou pe date și a văzut această asociere începând cu 2010-2011, când aceste rețele au început să crească în intensitate”, precizează Corneliu Bjola.
Iar felul în care sunt influențați copiii de rețele este unul care aduce prejudicii grave.
„Nu vorbim doar de depresie, vorbim de tendințe de sinucidere. Sănătatea mentală a acestor tineri este foarte mult influențată. La fete, mai ales cu Instagramul, este această tendință de a te compara cu celelalte, care introduce o depresie pentru că nu te ridici la nivelul așteptărilor pe care le vezi – mă refer la cum arată, cum se compară. Dar și această tendință de „molimă”, în care anumite tendințe de confruntare, mai ales la băieți, se transformă într-un mod foarte agresiv; se stimulează o anumită agresivitate. Datele există, nu vorbim pe impresii. Se vorbește de generații în pericol. Haidt vorbea de creșteri ale depresiei și anxietății cu sute de procente, și de tendințe de sinucidere care au crescut foarte puternic”, explică Bjola.
Nici România n-a scăpat, mai spune profesorul.
„România se confruntă și ea cu o chestie care există la nivel mondial, la nivel european. Este important de înțeles de ce este vizat accesul adolescenților la rețelele de socializare. La adolescenți, problema este că ei sunt într-o perioadă în care creierul lor se modelează – nu doar anatomic și biologic, ci este și o perioadă în care își definesc identitatea. Se desprind de familie și intră într-o zonă în care, până pe la 18 ani, se formează un anumit tip de identitate; aceasta este o perioadă critică. Mă uitam pe cazul României; anumite statistici din presă vorbesc de patru-șase ore petrecute de adolescenți pe rețele, fiind agățați non-stop. Deci dublu față de norma europeană, cu consecințe foarte grave”, susține Corneliu Bjola.
Emilian Mihailov spune că refuză explicațiile simple, de genul adolescenților care o iau razna dintr-o dată pentru că petrec prea mult pe rețelele sociale.
„Lucrurile sunt mai complicate. În primul rând, pentru că tinerii și adolescenții sunt ființe foarte complexe. Ei sunt în curs de dezvoltare, în curs de creare a unei identități, și intră în contact cu niște rețele de socializare care exploatează foarte mult nevoia lor de apartenență și de validare. Nu sunt transformați dintr-odată în ființe rele, ci li se accentuează niște apetențe pe care deja le au la această vârstă. Repet, pentru adolescenți este foarte importantă nevoia de apartenență și de validare într-un grup. Toate aplicațiile și conținutul pe care îl vedem pe social media încearcă să exploateze această dorință a tinerilor de a se da mari și de a fi validați în fața unui grup”, spune Emilian Mihailov.
Nimeni nu se transformă peste noapte, mai crede el: „Aș caracteriza mecanismele de social media mai degrabă ca fiind mecanisme care accentuează foarte mult niște apetențe periculoase pe care noi deja le avem”.
Mai mult, adolescența este vârsta validării. Nevoia de apartenență și dorința de a impresiona grupul nu apar din TikTok. Ele există deja. Platformele doar exploatează aceste dorințe, nevoi și slăbiciuni.
Iar în mediile defavorizate, unde educația digitală a părinților lipsește aproape complet, combinația devine explozivă.
„Trebuie să ne gândim și la contextul social în care au fost crescuți acei copii. Una este să utilizezi social media ca adolescent când ai un mediu familial care te susține și care îți explică cum stau lucrurile cu aceste tehnologii. Atunci are loc o educație digitală care te împuternicește să controlezi, într-o oarecare măsură, tehnologiile de social media. Și alta este să crești într-un mediu defavorizat, în care nimeni nu te învață nimic despre cum funcționează social media; ești manipulat și ți se induce foarte mult dorința de a brava, de a produce conținut care să placă celorlalți copii din comunitatea ta, de a te lăuda și de a arăta cât de extravagant ești. Mai degrabă văd această influență ca fiind una perversă.
Putem spune că este `gaz pe foc`. Dar trebuie să înțelegem care este focul: focul este lipsa educației digitale și lipsa monitorizării. Copiii din medii defavorizate au acces necontrolat la social media și, într-adevăr, de aici nu poate ieși decât un `cocktail molotov` social” – Emilian Mihailov.
Interzicere sau reglementare?
„În momentul actual, în România, eu sunt mai mult pentru interzicerea accesului decât pentru lăsarea accesului nestingherit la aceste tehnologii și vă explic și de ce. Într-o altă țară, unde educația digitală a populației este mai bună, ai putea avea încredere că, în foarte multe medii, părinții își educă și monitorizează copiii. În România însă, educația digitală nu este încă la standardul necesar. Cred că ar trebui să începem cu o propunere la nivel național și, treptat, să atingem gradul de educație digitală dorit” – Emilian Mihailov.
Totuși, acesta susține că nu trebuie luată „imediat o decizie legislativă. Acum, din cauza cazurilor tragice, imaginea adolescenților este una extrem de negativă, iar capcana cea mai mare este să nu-i ascultăm și să nu le înțelegem lumea. Trebuie să depunem un efort colectiv pentru a empatiza cu acești tineri”.
Argumentul lui pleacă de la realitatea unei Românii în care educația digitală este slabă, aproape inexistentă. Monitorizarea este minimă. Instituțiile reacționează doar la scandal.
„Noi, în România, încă nu suntem la nivelul conștientizării problemei”, susține Mihailov.
În lipsa unui sistem solid de educație digitală și cercetare finanțată corespunzător, o interdicție temporară poate funcționa ca măsură de protecție. Nu ca o pedeapsă pentru adolescenți, ci ca un soi de pauză de respirație pentru un sistem care nu știe cum să trateze o asemenea problemă, în România lui „avem de toate”.
„Permisiunea ca generația tânără să folosească aceste rețele fără nicio supraveghere, deși știm din studii peste studii cât sunt de toxice, mi se pare o dovadă de iresponsabilitate”, crede Corneliu Bjola.
Profesorul invocă modele precum Franța sau Australia și susține că statul are o datorie foarte clară, chiar dacă giganții tech se vor supăra: „Trebuie luat taurul de coarne”.
Vlad Zaha privește însă lucrurile din alt unghi. Pentru el, interzicerea rețelelor sociale pentru copiii sub 16 ani este o soluție simplistă.
„Cea mai simplistă măsură, care nu ar rezolva practic problemele, ar fi să le interzicem tuturor adolescenților sub 16 ani, de exemplu, accesul la social media” – Vlad Zaha
De ce? Pentru că interdicția poate muta problema în zone și mai periculoase.
Astfel, există riscul de migrare spre platforme obscure sau zone greu de controlat. Apoi, la 16 ani, adolescenții ajung în „mlaștina online” complet nepregătiți pentru o lume virtuală plină de capcane.
„O limită precum cea de 16 ani poate fi o măsură mult prea dură. Pe de o parte, îi aruncă pe cei care chiar n-ar mai avea acces într-un ocean de necunoaștere când împlinesc 16 ani. De cealaltă parte, aruncă un alt mare segment într-o plajă mult mai nesigură și periculoasă, cea a rețelelor sociale ascunse; practic, pericolul doar se mută.
România ar trebui să se poziționeze în spatele Comisiei Europene. Pe lângă o defalcare strictă pe grupe de vârstă – unde este normal ca sub 9 sau 13 ani accesul să fie foarte îngrădit și limitat la variante educaționale sigure – de la vârsta adolescenței (de exemplu, 14 ani) tinerii ar trebui să aibă acces la rețele sociale sigure, curate și moderate. Acolo, algoritmii ar trebui să caute să educe și să stârnească nevoia de cunoaștere, nu să limităm accesul ca mai apoi să-l permitem fără niciun fel de educație digitală prealabilă. Mesajul este: controlați mai mult platformele decât să încercați să controlați milioane de copii sub 16 ani” – Vlad Zaha.
Arafat vrea interzicere, Predoiu caută o soluție de mijloc
La nivel politic, dezbaterea s-a aprins rapid.
Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), consideră că reţelele sociale reprezintă un risc ridicat pentru copii şi adolescenţi şi spune că ar fi momentul ca parlamentarii să îşi asume responsabilitatea de a iniţia un cadru legislativ care „să limiteze accesul celor sub 15-16 ani la aceste platforme online”. El a explicat că a reflectat la acest subiect „mai ales după ultimele evenimente extrem de grave care au avut ca principali actori copii şi adolescenţi”.
„Nu ar fi acum momentul potrivit ca şi România să facă un pas curajos şi responsabil şi să se alăture statelor care discută sau au decis deja limitarea accesului copiilor şi adolescenţilor la reţelele de socializare? State precum Franţa, Australia, Regatul Unit sau Norvegia tratează deja această temă ca pe ceea ce este în realitate: o problemă de sănătate publică şi de protecţie a copilului şi adolescentului, nu o dezbatere ideologică” – Raed Arafat.
El mai susține că, în acest caz, nu ar fi vorba de cenzură, ci despre protecție.
„Aşa cum nu le este permis minorilor accesul la tutun, alcool, jocuri de noroc sau filme destinate adulţilor, aşa reţelele sociale ar trebui să fie considerate dăunătoare”, spune Arafat.
Argumentul lui merge pe zona de sănătate publică: „Aceste platforme se bazează pe mecanisme sofisticate de manipulare, construite pentru captarea atenţiei şi generarea dependenţei”.
Raed Arafat mai atrage atenția asupra vulnerabilității neurologice și emoționale a copiilor.
„Un copil sau un adolescent nu are încă maturitatea neurologică şi emoţională necesară pentru a se apăra în faţa unor algoritmi concepuţi deliberat să exploateze vulnerabilităţi”, susține el, în timp ce subliniază că „reţelele sociale au devenit un spaţiu favorabil pentru cyberbullying, umilire publică şi stigmatizare, presiune socială constantă, comparaţie toxică şi validare artificială”.
Mai mult, acesta nu crede că responsabilitatea trebuie să rămână doar la părinți.
„Când riscul este sistemic, răspunsul trebuie să fie unul de politică publică. De aceea, este momentul ca parlamentarii României să îşi asume această responsabilitate şi să iniţieze un cadru legislativ clar care să limiteze accesul copiilor şi adolescenţilor sub 15-16 ani la reţelele de socializare. Nu este o măsură împotriva tehnologiei, ci o investiţie în sănătatea, echilibrul şi viitorul generaţiilor tinere” – Raed Arafat.
La doar o zi distanță, ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, a transmis un mesaj într-o direcție aproape opusă.
„De principiu, nu sunt pentru interdicții. Chiar și în materia accesului minorilor sub o anumită vârstă la conținut online. Nu rezolvă problema de fond: codul moral educat. Mai ales că o asemenea măsură e foarte greu de aplicat cu mijloacele din prezent. Platformele online au și numeroase beneficii atunci când sunt folosite responsabil (stimularea creativității și menținerea legăturii cu alți copii, acces rapid la informație etc). În plus, multe activități școlare și extracurriculare presupun deja utilizarea internetului. Cum poți să oprești toți minorii să aibă acces online la anumite platforme?! Greu de aplicat, repet. Interdicția totală nu face decât să creeze frustrare și curiozitate excesivă, iar copiii pot ajunge să folosească aceste platforme pe ascuns, fără niciun fel de îndrumare sau protecție. Ușor de depășit un astfel de obstacol cu mijloacele prezente. Soluția reală nu poate veni decât din educație solidă și serioasă, pentru că libertatea fără educație este la fel de periculoasă” – Cătălin Predoiu.
Ministrul susține că, „în ceea ce privește relația minorilor cu conținutul online, ideea e să investim în educație. Rolul educației sociale și digitale este esențial. Curricula școlară ar trebui să includă cursuri care vizează o anumită axiologie și explicații privind pericolele pentru minori din lumea online. Copiii trebuie învățați să recunoască informațiile false, manipularea, discursul instigator la ură sau comportamente toxice din mediul online. Fără aceste repere, ei pot ajunge ușor victime ale dezinformării, ale presiunii de grup sau ale persoanelor care profită de lipsa lor de experiență”.
Mai mult, ministrul avertizează asupra riscurilor de supraveghere excesivă.
„Cum spuneam, ca să poți aplica o astfel de interdicție trebuie să pui în funcțiune un anumit sistem. Acest sistem ar trebui să fie capabil să detecteze când și de unde, cineva a intrat pe un anumit conținut. Ceea ce presupune evident înregistrări în baze de date și supraveghere în masă. Cred că e un drum care ridică la rândul său multe pericole. Mai ales în ceea ce privește limitele democrației” – Cătălin Predoiu.
El susține o cale de mijloc: „Eu cred că există și o cale de mijloc, axată pe „libertate de exprimare”, dar cu interdicție de conținut privind instigarea la violență și conținut violent. E o iluzie să crezi că în actualul stadiu de dezvoltare a tehnologiei, poți să interzici pe oricine postează un anumit tip de conținut. Sfera interdicției trebuie să fie foarte îngustă, tot ce e legat de ideea de violență și vătămări fizice. Dacă începem să pedepsim orice nu ne convine din punct de vedere ideologic sau politic, intrăm pe un drum periculos care duce direct către o lume orwelliană”.
Și nu doar România fierbe din cauza efectului pe care îl au rețelele sociale asupra copiilor. Adunarea Națională a Franței a aprobat, recent, un amendament care prevede că „accesul la un serviciu social online furnizat de o platformă online este interzis minorilor sub 15 ani”, cu aplicare din septembrie.
Danemarca a anunțat un acord pentru interzicerea accesului sub 15 ani. Austria pregătește o lege pentru interzicerea folosirii rețelelor sociale de către minorii sub 14 ani, tot din septembrie. Iar modelul invocat în acest material rămâne Australia, prima țară occidentală care a implementat efectiv o astfel de interdicție.
Ştiri video recomandate
