Antena 3 Actualitate Social Copiii izolaţi în pandemie cer ajutor: "Mă simt ca într-o închisoare din care nu pot evada"

Copiii izolaţi în pandemie cer ajutor: "Mă simt ca într-o închisoare din care nu pot evada"

de Sergiu Cora    |    Sabrina Preda    |    Paul Ciurari    |    04 Mai 2021   •   21:23
Copiii izolaţi în pandemie cer ajutor: "Mă simt ca într-o închisoare din care nu pot evada"
Sursa foto: Pixabay.com

De mai bine de un an Copiii României sunt uitați de autorități. Au fost printre cei mai afectați de lunile întregi de izolare în care au fost rupți de școală și de prieteni. Mii de apeluri de ajutor au fost primite în lunile de pandemie la Telefonul Copilului.

7.000 de apeluri de ajutor s-au primit în lunile de pandemie la Telefonul Copilului, o linie specială deschisă pentru copii în România în urmă cu 12 ani.

Vorbim despre copii triști, copii singuri, copii care au experimentat stări de depresie, de anxietate, copii care au trecut prin tentative de suicid, automutilare.

În tot acest timp, nicio autoritate nu s-a gândit măcar că pandemia și-a pus definitiv amprenta pe psihicul copiilor noștri. 

„Bună, mulțumesc că mă ascultaţi. O sa încerc să va explic pe scurt cu ce mă confrunt, pentru ca povestea este lunga. Am 13 ani şi locuiesc cu părintii şi sora mai mica. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici eu şi sora mea dormeam sub pătura, de frică. În ultima perioada însa, de când cu pandemia, îmi este şi mai greu să fac faţă situației. Mă simt izolata, ca într-o închisoare din care nu pot evada. Părintii mei au început să fie si mai duri, nu mă simt în siguranță acasă si îmi fac griji pentru sora mai mică. Va rog să nu îmi contactați părintii, vreau doar sa ma învățați cum sa ma protejez pe mine, dar şi pe sora mea.”

E strigatul de ajutor al unui copil în pandemie. Rostit nu către părinți sau prieteni, ci către o voce străină, în spatele unui telefon încărcat cu speranță. Pentru mii de copii din România, singurătatea, fricile, neputința au devenit în pandemie o povară prea mare pentru umeri atât de mici. Și strigătele au fost multe.

„Buna ziua, aș vrea să păstram discuțiile confidențiale. Să spunem că mă numesc Ana. Sunt adolescentă şi probabil problemele mele sunt prea mici pentru oamenii mari. Înainte de starea de urgenţă am fost internată la psihiatrie. Mi-a fost prescris tratament pentru depresie şi anxietate. Am sperat că voi fi mai bine, însă din cauza izolării în casa starea mea s-a agravat. Nu mănânc, nu dorm, m-am izolat de toți prietenii şi am luat destul de mult in greutate.”

7.000 de apeluri de ajutor s-au primit în lunile de pandemie la Telefonul Copilului

Telefonul Copilului, o linie specială deschisă pentru copii în România în urmă cu 12 ani.

„Vorbim despre copii triști, copii singuri, copii care au experimentat stări de depresie, de anxietate, copii care au trecut prin tentative de suicid, automutilare", a spus Cătălina Florea, director executiv al Organizației “Telefonul Copilului".

„Am ajuns sa-mi rod unghiile, să-mi smulg părul din cap, mă pedepsesc pentru ca nu sunt bună de nimic. Părintii nu ma înțeleg, mi-au spus că singura soluție la problema mea este rugăciunea. Vreau ca totul să se termine pentru mine, dar nu am curajul sa fac ceva în privința asta”

Dr. Mihai Craiu: Sunt extreme de comportament şi de suferință foarte mari

"Sunt extreme de comportament şi de suferință foarte mari! Şi de altfel, e public, am vorbit de fenomenul de suicid la adolescenți. La Las Vegas, numărul adolescenților care s-au sinucis în 2020 e dublu decât media utimilor 5 ani. Se întâmplă ceva foarte rău.

Au apărut în familii normale, fără background de patologie psihiatrică, pentru că planul firul speranțelor lor s-a fracturat pe nepregătitelea.

Cei mai mulți care aveau probleme serioase erau speriați la modul general. Nu puteau spune el e bau-bau. Erau speriați ca mama nu vorbește, părinţii se ceartă.

Copiii, chiar dacă sunt mici şi noi avem impresia că nu înțeleg, trebuie incluși în acest univers de emoții pentru ca excluderea îi face să nu înțeleagă problemele noastre şi să se refugieze într-un loc unde e singur şi e predictibil", a spus Mihai Craiu, medic primar pediatrie la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului.

„Mulți, din păcate, dintre cei care ne-au sunat ne-au spus că nu doresc să dezvăluie nimănui problemele pe care le au, trăirile emoționale pe care le au. De ce? Pentru că au simțit că nici măcar părinții lor nu pot să le gestioneze corect, nu pot să le facă față, așadar, nici trăirile de ordin emoțional ale copiilor nu le puteau gestiona", a mai spus Cătălina Florea director executiv al Organizației “Telefonul Copilului".

Daca pandemia le-a făcut viaţa dificilă familiilor obișnuite, în cele în care existau deja probleme uriașe au apărut dramele. În iunie 2020, la câteva săptămâni după ce România ieșea din starea de urgență, un copil de 12 ani din satul Mitoc, Botoșani își punea capăt zilelor.

Mai multe despre dramele neștiute ale copiilor izolați în pandemie, pe larg, în materialul de mai jos.

×
Subiecte în articol: pandemie copii

Ştirile Antena 3 sunt şi pe Facebook sau pe Google News

Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp

Parteneri
x close