Îi vedem în fiecare zi, fără să le acordăm, poate, suficientă atenţie: livratori de mâncare, bone, menajere, chelneri, muncitori din fabricile de textile, precum şi influenceri ori chefi la restaurante celebre. Uneori ne minunăm: s-a umplut România de asiatici, iar alteori sunt acuzați că „fură joburile” pe care le-ar putea primi românii. Dar pe care aceştia nu le vor.
Antena 3 CNN şi Antena3.ro lansează, luni, campania "Imigrant în România", care va urmări poveştile muncitorilor străini care au ales ca ţara noastră să le devină casă pentru anii următori sau restul vieţii.
Din toate colţurile Asiei şi Africii, oameni fugiţi de sărăcie, de violenţă, de boală şi de moarte au ajuns în România. Că sunt din Nepal, Sri Lanka, India, Vietnam, Etiopia sau Sudan, proporția lor este covârșitor masculină: peste 85% dintre muncitorii străini sunt bărbați. Au plecat cu o valiză, cel mult două, în care au pus pe lângă haine, fotografii ale celor dragi şi ceva condimente, să le ţină de dor, în celălalt capăt al Pământului, tocmai într-o ţară numită România.
"Este primul nostru copil. Sunt incredibil de fericit"
Au plecat de la salarii de sub 100 de dolari pe lună la 600-700 de euro la noi. Sunt bani cu care îşi ţin familiile în viaţă. Unii dintre ei au decis să rămână în România, pentru că ţara noastră le-a dat ceea ce n-ar fi obţinut niciodată în locul în care s-au născut şi au crescut.
Chiar dacă drumul până în România este lung - şi la propriu şi la figurat - imigranţii continuă să vină. Banii câştigaţi aici pot fi şi de 10 ori mai mulţi decât cei pe care îi făceau în ţara lor.
Este şi cazul lui Isuru Laksan. Lake, cum i se spune aici. La el acasă, în Sri Lanka, avea un salariu echivalent cu 800 de lei pe lună. La Oradea are un salariu de 4.500 de lei, într-o fabrică de volane.
În faţa camerei de filmat, Lake amestecă româna cu engleza. Dar se face înţeles. Ne spune că România şi comunitatea din Oradea sunt casa lui şi a soţiei sale. Acasă, în Sri Lanka, o mai are doar pe mama lui, care e în vârstă. A avut un frate, care i-a murit.
Iar dincolo de toate greutăţile are un motiv uriaş de fericire zilele acestea: este tatăl unui băieţel pe nume Alex, care a împlinit puţin peste o lună. Are de gând să îl boteze la biserică, să fie ortodox. Va fi primul creștin din familie. Pentru copil, renunță la budism.
„Este primul nostru copil. Sunt incredibil de fericit. Noaptea e o problemă, că nu dormim, dar să ştii că sunt foarte fericit aici. Copilul meu e român. Îl vom boteza aici, la biserică. Şi noi mergem la biserică în fiecare duminică”, spune Lake.
"Vom boteza primul copil născut în compania noastră"
Naşi îi vor fi şefii săi, despre care spune că l-au ajutat foarte mult în toţi aceşti ani.
În fabrica de volane din Oradea lucrează 51 de angajaţi din străinătate, iar fondatorul companiei, Valeriu Trip, are doar cuvinte de laudă la adresa lor.
„În prezent, am ajuns la 51 de persoane care sunt aici. Majoritatea sunt din Sri Lanka. Îşi desfăşoară activitatea în condiţii excepţionale. Dar şi ei sunt foarte buni, iar eu sunt foarte mulţumit de activitatea lor, pe care o prestează în cadrul companiei. Peste câteva săptămâni vom boteza primul copil din Sri Lanka născut în compania noastră”, spune acesta.
“Eu am încercat, gândindu-mă că sunt departe de casă, să mă pun în locul lor. Să văd cum ar fi dacă cineva mi-ar oferi o mână de ajutor, fiind de peste mări şi ţări. Şi aia am încercat să fac şi pentru ei. Şi văd din partea lor recunoştinţă. De aceea am fost şi voi fi lângă ei”, spune Mihaela Blaga, directorul adjunct al companiei. Şi ea este naşă a bebeluşului.
În locuința pusă la dispoziție de companie, Shiromi, soţia lui Lake, își ia în serios rolul de mamă. Pereţii plini de desene pentru copii şi fotografiile de la nuntă sunt martori ai fericirii lor.
“Vreau ca bebeluşul meu să crească la fel ca un bebeluş român”, spune Shiromi Laksan.
Cum e viaţa în România pentru alţi muncitori străini
Dincolo de statistici, poveștile imigranţilor arată că România este o țară unde imigranții găsesc nu doar muncă, ci și șansa unei vieți noi – unde speranța, dorul și solidaritatea dau sens drumului lung traversat. Iar fiecare copil născut sau familie reunită devine parte dintr-un viitor comun.
“Eu am copiii şi familia aici, în România. Mai ales copiii sunt români”, ne mărturiseşte şi vietnamezul Vini Dang, managerul unui restaurant.
Alţii, în special femeile, mamele, suportă foarte greu despărţirea de copiii lor şi visează la ziua în care se vor întoarce acasa. Şi-au lăsat fiii sau fiicele cu cine au putut, ştiind că îi vor vedea abia peste câţiva ani, atunci când îşi vor permite bilet de avion.
“Viaţa mea e acolo pentru ei, dar sunt foarte deparre. Altfel nu mă pot descurca. O fac pentru viitorul lor: sunt toţi la şcoală, iar eu trebuie să câştig mai mult ca să îi pot ţine la studii”, spune Natchelle Lula, maseuză din Filipine.
“Eşti singur aici. N-ai pe nimeni care să aibă grijă de tine, să te întrebe dacă ai mâncat ori dacă eşti bine”, povesteşte şi nepalezul Ray Khagendra.
“Am învăţat română foarte greu în viaţa mea, pentru că are masculin, feminin, neutru”, ne explică şi Pita Said, din Indonezia.
Cu unii, România a fost blândă şi le-a oblojit dorul de casă.
“Am mulţi prieteni, clienţi. Cu unii ajungem să fim ca fraţii, ca familia”, spune Vini Dang.
„Mă simt în siguranţă aici. Uneori ies noaptea în ziua mea liberă. Aici nimeni nu poate să te atingă, să te rănească”, crede Natchelle Lula.
Poveştile lor le veţi vedea la Antena 3 CNN şi pe Antena3.ro şi în zilele următoare, în cadrul campaniei „Imigrant în România”.
Campanie susținută de Lumo HR
Lumo HR este o companie românească cu experiență în recrutarea și integrarea forței de muncă non-UE, oferind servicii complete pentru companiile din Romania. Activitatea include atât recrutare directă, prin care muncitorii devin angajații beneficiarului, cât și soluții de muncă temporară (leasing de personal), unde Lumo HR administrează contractele, documentația și toate obligațiile legale. Prin leasing, companiile beneficiază de flexibilitate în gestionarea echipelor, costuri previzibile și siguranță juridică completă.