Cui serveşte campania online împotriva muncitorilor străini din România? "Ne îngrijorează valul acesta de ură"

Sute de comentarii care îndeamnă la ură şi violenţă împotriva muncitorilor străini din România se revarsă zilnic pe reţelele sociale. Indiferent de platformă, mesajul e acelaşi. Iar conturile care susţin campania împotriva imigranţilor au şi ele aceleaşi caracteristici: susţin că sunt patrioţi, au poze cu tricolorul la profil, sunt din tabăra suveraniştilor în marea majoritate şi iubesc legionarismul, la adăpostul unei tastaturi. Sub pretextul „iubirii de țară”, frustrarea se transformă în ideologie, iar ura - în sport național.

Antena3.ro a documentat o parte din aceste mesaje, rostogolite în ultima perioadă în online. Multe nu pot fi redate: conţin jigniri de nedescris, înjurături şi ameninţări. Vă avertizăm că urmează informaţii ce pot avea un puternic impact emoţional.

‹ ›

Conspiraţii, frică şi apocalipsă

Totul a început, ca de obicei, cu o conspirație "reciclată".

“6.000 de „turiști” din Africa au sosit simultan în Grecia... organizații finanțate de guvernele Germaniei, Spaniei, Norvegiei și Angliei... transportă refugiați din Africa”.

Textul acesta s-a răspândit în zeci de grupuri de pe Telegram. Şi e reţeta perfectă de dezinformare: amestec de cifre, ONG-uri reale, țări respectabile – și o concluzie falsă care trebuie doar „înghițită” de publicul pregătit să creadă orice, dacă sună destul de apocaliptic.

Apoi a venit valul. De ură. 

• “6.000 de „turiști” din Africa au sosit simultan în Grecia. S-a descoperit că refugiații sunt aduși în Europa de organizații finanțate de guvernele Germaniei, Spaniei, Norvegiei și Angliei. Acestea închiriază nave și transportă refugiați din Africa. Organizațiile activează în Marea Mediterană: Germania – SOS Humanity, Rise Beyond, Mission Lifeline, Sea Watch, Sea Watch 3, Sea Watch 5, UnitedRescue, Sea Eye, Sea Eye 4, Resq People, Louise Michel și Resqship. Spania – Open Arms Uno, Proactiva Open Arms, Aita Mari și Salvamento Marítimo Humanitario. Norvegia – Ocean Viking și Geo Barents. În Anglia – ONG-ul Aurora”
• “(…)  Raus (o cunoscută companie de livrare – n.r.)! Îți mai trebuie mâncare de plastic, scumpă, comandată pe aplicații Defend Europa!  România românilor! În acest timp, societatea românească se va schimba iremediabil, odată cu acest aflux de populații din Africa. Deja intră 100.000 de cetățeni din Asia anual, muncitori la [nume de companie ascuns] și alți angajatori, care nu dau doi bani pe români și pe problemele societății. Migrant workers NOT welcome!”
• “Am spus-o pe acest grup de mai multe ori: este o chestiune de timp până când aceşti migranţi ne vor viola femeile, se vor da la copiii noştri, iar crucile la gât vor fi o problemă.
  Când comandaţi (o cunoscută companie de livrare – n.r.), comandaţi doar celor pe care îi ştiţi români".
• "Milioanele de nepalezi și ucraineni ce au venit în țară vor deveni cât de curând o masă de manevră electorală. Vor deveni „pe repede-înainte” cetățeni ai României cu drept de vot și, ce să vezi, vor vota pe cei care le oferă toate facilitățile și drepturile: PSD și PNL".
• "REZISTAȚI! NU cumpărați de la (numele unei cunoscute companii de livrări – n.r.), NU vă urcați în taxiuri conduse de ei, NU deschideți ușa dacă vedeți migranți. E doar o chestiune de timp până când vor băga cuțitul în cineva sau vor jefui sau vor intra cu o mașină într-un grup de oameni. Nu cedați și nu abdicați de la a apăra poporul român de mizeria neocomunistă!"
• “Raus! România românilor!... Migrant workers NOT welcome!”
• “Am spus-o pe acest grup de mai multe ori: este o chestiune de timp până când aceşti migranţi ne vor viola femeile, se vor da la copiii noştri, iar crucile la gât vor fi o problemă. Când comandaţi (o cunoscută companie de livrare – n.r.), comandaţi doar celor pe care îi ştiţi români”
• “Când comandaţi mâncare online, specificaţi ca la livrare să fie români”

Iar ura din online se revarsă pe străzi: în bannerele pe care membrii galeriilor de fotbal le poartă cu ei la meciuri ori în modul în care unii români aleg să vorbească cu angajaţii străini. Oameni care n-au vorbit niciodată cu un muncitor nepalez, care nu știu unde e Sri Lanka pe hartă sunt convinși că “străinii vin să ne ia țara” şi „să ne fure locurile de muncă”.

La sfârșitul lui august, un tânăr român a filmat cu mândrie momentul în care lovește un livrator asiatic în față, pe stradă, în București.

„Du-te înapoi în țara ta! Eşti un invadator!”, îi strigă acesta muncitorului străin.

Câteva săptămâni mai târziu, o altă scenă a avut loc tot în Capitală, tot filmată. De data asta, victimă a fost o tânără studentă la Medicină, din Camerun. A fost refuzată, insultată și umilită de o șoferiță de transport alternativ doar pentru că e de culoare.

"Politicienii au descoperit că muncitorii străini pot fi instrumentalizaţi politic foarte uşor"

Cercetătorul Anatolie Coșciug, directorul Centrului pentru Studiul Comparat al Migrației, explică, pentru Antena3.ro, că rasismul din online nu e doar despre ură, ci despre necunoaștere.

„Știm foarte puține informații despre oamenii ăștia… Nici măcar numele țărilor nu știm să le pronunțăm. Dar asta nu ne împiedică să avem o părere și să spunem lucruri care nu sunt ancorate în realitate”, spune el.

În România lucrează peste 200.000 de muncitori străini, cu contracte legale.

“Doar uitându-ne la cele 200.000 de contracte putem vedea că aproximativ 1% din PIB este generat direct de munca lor. Dar contribuția reală e mult mai mare. Lucrează foarte des în sectoare cu valoare adăugată foarte, foarte mare. Asta înseamnă mult mai mult decât anumite județe din România. Avem numeroase județe care în totalitatea lor nu contribuie cu atât de mult la PIB-ul țării”, mai explică cercetătorul.

Reporter: Suntem și rasiști?

Anatolie Coşciug: Suntem.

Reporter: O parte a societății mai mare? Mai mică?

Anatolie Coşciug: Eu cred că suntem cea mai mare. O să sune ciudat poate. Dar să nu uităm problemele pe care le avem cu multe comunități de la noi de a le integra, ceea ce mie-mi demonstrează că suntem o societate rasistă în multe feluri  Explicabil, într-o anumită manieră. România a trecut printr-o perioadă foarte grea în perioada de comunism, o perioadă foarte grea, cu multe lipsuri, cu foarte multe probleme 

Bineînțeles, există anumite explicații, dar este foarte mult potențial pentru rasism acolo. 
Și să nu uităm că avem un fenomen global de percepție negativă față adresa imigranților. 

Recent, politicienii au descoperit că muncitorii străini pot fi instrumentalizați politic foarte ușor. Ei, fiind aici în România, nu se pot sindicaliza, nu au dreptul să se să fie reprezentați politic. Deci nu-i reprezintă nimeni, n-are cine să le reprezinte vocea. Și atunci sunt o țintă preferată. E foarte ușor să-i instrumentalizezi politic, să zici că ei sunt de vină pentru orice, pentru că le e foarte greu să se apere.

Și juridic e aproape imposibil și ei menționează în studiile noastre acest aspect. Dacă ești atacat pe stradă sau ai o problemă cu salariul care să nu fie plătit de angajator. Dacă dai în judecată și vrei să obții un răspuns, până primești un răspuns, după un an sau poate un an jumate, ție îți expiră contractul şi trebuie să pleci din țară. Adică e foarte greu  și procesul de destul de a căuta justiție.

Reporter: Cum putem schimba discursul public și cine ar trebui să o facă, astfel încât imigranții să fie priviți ca o parte firească a societății și nu drept o amenințare?

Anatolie Coşciug: Da, e o întrebare de premiul Nobel. Dacă reușim să rezolvăm asta, o să primim premiul Nobel. În sensul că sunt atât de multe societăți, organizații, inițiative care încearcă să facă acest lucru, și toate au mai mult sau mai puțin succes. N-avem o rețetă clasică cum se pot întâmpla lucrurile.

Dar sunt câteva lucruri pe care cred că le putem face țintit. Să avem o discuție onestă pe assa. Bineînțeles, migrația – ca orice alt fenomen – are plusuri și minusuri, are riscuri și oportunități. Ce trebuie să facem este să știm exact care sunt ele, să le discutăm și să le raportăm la contextul nostru. Și, cumva, să creăm instrumente prin care migrația să lucreze pentru noi în cel mai bun mod posibil, ținând cont de contextul nostru, de unde venim și unde vrem să ajungem în viitor, ca societate. 

La rândul lor, şi reprezentanţii firmelor de recrutare a forţei de muncă se declară îngrijoraţi de valul de ură la adresa străinilor. Şi încearcă să explice, cât pot ei de bine, că un străin nu vine să-i fure viaţa unui român, ci îşi doreşte doar să trăiască mai bine decât în ţara lui. Şi să-şi ajute familia, de cele mai multe ori.

Elena Panţiru, vicepreşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă: Da, și pe noi ne îngrijorează valul acesta de ură. Totul a pornit de la o declarație a unui politician român, care a aprins scânteia. După aceea, tăvălugul a crescut și s-a extins. Noi, ca patronat, am sperat că e un caz izolat, dar am văzut apoi două, trei, patru incidente, foarte neplăcute. Eu nu vorbesc acum în numele patronatului, ci personal - Elena Panțiru.
Am rude plecate la muncă în străinătate, mama mea a fost plecată, și niciodată n-a fost umilită, nici nu i-a spus cineva: „Ai venit la noi să ne iei jobul”.

Eu am fost operată de un medic arab. Nicio clipă nu m-am gândit la culoarea pielii, religie sau naționalitate.
Mi-am pus nădejdea în profesionalismul lui.

Cazul fetei de la Medicină e trist. Cred că doamna respectivă nu s-a gândit nicio secundă că poate avea și ea un copil care, într-o zi, va călători într-o altă țară și s-ar putea confrunta cu același tratament. Sunt sigură că i-a părut rău ulterior.

Toți străinii aflați în România vin pentru că noi, românii, nu reușim să acoperim locurile de muncă vacante cu lucrători locali. România are cea mai mare diasporă din Europa: nu mai intru în detalii, dar este realitatea.

Reporter: Deci nu e adevărată teoria că „vin străinii și ne fură locurile de muncă”?

Elena Panţiru: Nicidecum. Acești străini vin pe locuri pe care nu le ocupă românii, după ce angajatorul a epuizat toate variantele. Angajarea străinilor e o ultimă soluție, după un proces birocratic uriaș - hârtii peste hârtii, dosare, aprobări. Un angajator așteaptă un an - un an și jumătate până îi vine efectiv muncitorul. Nimeni nu face asta „de plictiseală” sau ca să nu angajeze români. Responsabilitatea angajatorului pentru un cetățean străin e mult mai mare decât pentru unul român. Românul pleacă acasă la ora 5. Străinul - pentru care angajatorul asigură cazare, masă și servicii medicale - e practic sub protecția lui permanentă.

Orice modificare în relația cu angajatul străin trebuie notificată autorităților. Sunt obligații și atenție suplimentară. Iar acești oameni fac, de regulă, munca pe care românii nu mai vor s-o facă: săpători, curieri, bone, menajere, lucrători în HoReCa, construcții.

Aproape toate domeniile astea sunt acoperite de străini. După ce stau un an și jumătate să ajungă în România, după ce au probleme și cu accesul la servicii medicale, mai sunt și huliți. De ce? Ei contribuie la economia României, plătesc taxe și impozite.

Doamna aceea din Camerun poate va deveni un medic extraordinar aici. Nu contează ce culoare are, ce religie are. Trebuie să ne gândim la ce gură de aer aduce această forță de muncă țării noastre.

Dacă România n-ar fi avut nevoie de ei, statul nu ar fi mărit contingentul anual. Au fost ani cu 1.500, apoi 3.000, apoi 5.000, apoi 8.000 - acum 30-50.000. România și-a dat seama că singura soluție pentru deficitul de forță de muncă este aducerea străinilor.

Mulți dintre ei lasă acasă copii, părinți, familii. Banii câștigați aici întrețin nu doar viața lor, ci și a celor de acasă. Și totuși, sunt priviți cu ostilitate. Nu înțeleg ce e în mintea celor care îi denigrează. Oricine ar putea fi în locul lor - chiar și ca turist într-o altă țară - și s-ar trezi cu cineva spunându-i: „Du-te acasă, ce cauți aici?” Și el, poate, doar vizitează Acropole. S-a gândit cineva vreodată așa? Toți suntem oameni. Da, se pot întâmpla incidente, dar și noi, românii, am avut cazuri delicate în Italia. Niciodată poporul italian nu s-a ridicat împotriva românilor. A fost un caz, s-a rezolvat. Nu generalizăm. Asta nu înseamnă că trebuie să urâm oamenii care ne ajută în economia noastră.

România n-are încă o strategie coerentă de integrare. Singura încercare - Strategia pentru Incluziunea Migranților din București - a fost retrasă după o avalanșă de comentarii rasiste pe internet.