Comuna Dimăcheni din judeţul Botoşani este una dintre cele mai sărace localităţi din Moldova. Cei 1.400 de locuitori ai comunei trăiesc aproape ca în evul mediu, fără apă curentă sau canalizare şi reuşesc să supravieţuiască din agricultura de subzistenţă.
Singurii săteni care se bucură de un salariu sunt primarul şi viceprimarul, restul angajaţilor fiind navetişti. „Comuna Dimăcheni nu are agenţi economici care să aducă venituri la bugetul local. Noi trăim doar din banii daţi de la Guvern“, spune Ştefan Cojocariu, primarul din comuna Dimăcheni, aflat la al cincilea mandat consecutiv. La Dimăcheni se ajunge pe drumuri pietruite.
Casele sunt mici, majoritatea din chirpici, cu grădini de legume şi ţarcuri cu animale, singurele în măsură să asigure supravieţuirea localnicilor. De altfel, în Dimăcheni, nu există niciun salariat în afară de angajaţii primăriei. Profesorii de la şcoală sau angajaţii administraţiei publice locale sunt navetişti, veniţi din comunele învecinate sau de la oraş. Oamenii locului trăiesc patriarhal. Singurul lor venit provine din munca cu ziua, ajutoare sociale sau pensii de CAP. Cei mai întreprinzători reuşesc să mai câştige vânzând lapte sau legume produse în gospodărie.
„Oamenii sunt agricultori, crescători de animale. Majoritatea sunt înaintaţi în vârstă, trăiesc din pensiile de agricultor. Ăştia mai tineri duc lapte la centrele de colectare, muncesc cu ziua, vând ce pot. Nu avem salariaţi care să meargă să facă naveta în alte locuri“, spune edilul din Dimăcheni. De altfel, localnicii spun că nici nu ar avea unde să lucreze în comună. „Nu este niciun loc de muncă în comună. Oamenii se descurcă cum pot. Eu trăiesc din ce prind. Dacă prind undeva de muncă bine, dacă nu - acasă, că este treabă şi aici, cu pământul. Ne limităm la ce avem“, spune un localnic din Mateieni, sat component al comunei, scrie Adevărul.
