Aluminiu şi substanţe derivate din plastic. Nu sunt ingredientele trecute pe etichetele alimentelor şi băuturilor, dar apar, totuşi, în compoziţia lor. Provin chiar din ambalajele produselor, care de cele mai multe ori sunt fabricate fără a se ţine cont de nicio regulă. Nici legea nu este prea clară în privinţa acestor ambalaje.
Mulţi se uită pe eticheta unui produs înainte de a-l cumpăra. Dacă nu văd prea multe substanţe periculoase, sunt mulţumiţi. Numai că unele produse ar putea să mai ascundă o serie de substanţe nocive, provenite chiar din ambalaj.
Ambalajele pot transfera alimentelor anumiţi constituienţi într-o anumită limită.
Aproape toate cutiile de conserve sunt făcute din aluminiu. Ele sunt protejate la interior cu un lac care împiedică trecerea ionilor de aluminiu în produs. Insă acest lac cu timpul se poate degrada, din cauza acidităţii produsului sau dacă aceste cutii sunt lovite sau zgâriate.
Ionii de aluminiu duc la modificarea metabolismului, scad cantitatea de calciu şi demineralizează oasele. De aici nu e decât un pas până la osteoporoză. Specialiştii mai leagă aluminiul şi de alte afecţiuni grave, precum Alzheimer.
Şi ambalajele din plastic pot transfera produsului substanţe toxice cum ar fi ftalaţii sau bisfenolul A, care odată ajunse în organism intră în sânge şi produc perturbări grave unor serii de hormoni. Se poate ajunge şi la cancer mamar.
Specialiştii ne recomandă să nu depozităm alimentele în caserole din plastic şi mai mult să nu acoperim friptura sau peştele cu folie de aluminiu înainte de a le băga la cuptor.
