Nepalul trece prin cea mai gravă criză politică și socială din ultimii ani. Protestele izbucnite la începutul lui septembrie s-au transformat într-un adevărat cutremur: 20 de morți, sute de răniți, clădirea Parlamentului incendiată și demisia în bloc a mai multor lideri politici. Iar nepalezii din România, aflaţi la aproape 7.000 de kilometri depărtare de casă, de viaţa pe care o ştiau, de rude şi de prieteni, privesc neputincioşi imaginile îngrozitoare de pe reţelele sociale. Le e teamă pentru cei rămaşi în urmă. Şi pentru un viitor care ar putea încăpea pe mâna altor corupţi, dacă nu-s atenţi.
Antena3.ro a vorbit cu câţiva oameni din comunitatea nepaleză din România. Tuturor le e teamă pentru ce se întâmplă “acasă”. Însă puţini aleg să şi vorbească deschis. Iar vocile celor care o fac sunt încărcate de emoţie şi furie. Şi dor de ţara ce i-a făcut să-şi caute o viaţă mai bună în străinătate, chiar şi la Bucureşti.
› Vezi galeria foto ‹
„Ne-au împușcat copiii. În cap!”
Aparsha Joshi are 29 de ani şi trăiește în România din 2016. Lucrează în domeniul resurselor umane, cu angajați străini. Când povestește despre Nepal, vocea i se frânge, iar la un moment dat, în timpul conversaţiei noastre, izbucnește în plâns. Dar ţine să le explice românilor ce se întâmplă cu adevărat în ţara ei.
„Acest protest a fost organizat pentru două motive. Primul - să nu fim izolați, să avem libertatea de exprimare. Și al doilea - să se pună capăt corupției. Dar ce au făcut? Ne-au împușcat copiii. Au omorât elevi în uniforme, care se întorceau de la școală. În doar șase ore au ucis 20 de tineri neînarmați. Și apoi au spus că au folosit gloanțe de cauciuc. Nu este adevărat. Au tras direct în capul lor. În cap! Cum să ne simțim, când ne omoară copiii?”, spune Aparsha, printre lacrimi.
Ea vorbește despre „o țară golită de viitor”, unde tinerii nu mai găsesc oportunități și pleacă în masă.
„Avem resurse, avem turism, dar guvernanții nu administrează corect. Noi plătim taxe, iar ei au miliarde în bănci elvețiene. De asta suntem peste tot: în Australia, Canada, Cipru, România. Ne lovim de rasism, de răutăţi, nu avem cele mai bune şanse! Noi, tinerii, ar trebui să fim în Nepal, să ne construim viitorul acolo!”, spune ea.
Furia împotriva “nepobabies”
Una dintre scânteile care au aprins mișcarea a fost ostentația copiilor de politicieni, așa-numiții „Nepobabies”. Nepobabies vine din engleză, de la „nepotism babies” - copiii crescuți și protejați de sistem, care ajung să aibă o viață privilegiată nu prin merit, ci prin numele și conexiunile părinților.
În Nepal, termenul e folosit pentru a-i desemna pe copiii liderilor corupți: tineri care merg la universități de lux din străinătate, poartă haine şi accesorii de lux, își etalează viața foarte scumpă pe social media, în timp ce majoritatea tinerilor nepalezi abia supraviețuiesc și sunt nevoiți să plece la muncă în alte țări.
Acest contrast a fost scânteia care a aprins furia protestatarilor. În timp ce guvernul crește taxele și țara se confruntă cu șomaj, nepobabies afișează vacanțe exotice și mașini de lux. Pentru Generația Z din Nepal, ei au devenit simbolul cel mai clar al corupției și al prăpastiei sociale.
De aceea, tinerii au început să posteze masiv pe Facebook și Instagram imagini cu nepobabies, demascând opulența lor. Răspunsul autorităților a fost brutal: blocarea rețelelor sociale, o încercare disperată de a reduce la tăcere această revoltă digitală.
Practic, nepobabies au devenit pentru nepalezi ceea ce erau „baronii” la noi în anii ’90. Diferența e că, acum, contrastul dintre lux și sărăcie nu se mai vede doar la televizor ori în ziarele tipărite, ci se viralizează în timp real, pe TikTok și Instagram.
„Noi, tinerii, am postat videoclipuri cu copiii lor care se laudă cu studii în străinătate și cu cadouri scumpe – Gucci, Louis Vuitton și altele – în timp ce țara noastră e lipsită de resurse, de facilități. Când am început să publicăm aceste lucruri pe internet, au încercat să ne reducă la tăcere. Nu pentru că am folosit Facebook sau altceva ilegal, ci pentru că arătam cum acești Nepobabies trăiesc în lux pe spinarea noastră”, povestește Aparsha Joshi.
Din 1 septembrie, autoritățile au încercat să blocheze rețelele sociale, tocmai pentru a opri aceste dezvăluiri. Iar măsura a avut efectul invers: frustrarea s-a transformat în furie colectivă, iar furia în proteste de stradă, care au dus la violenţe uriaşe.
„Sângerăm și aici, de departe. Simt furia din mine”
Pentru Aparsha, distanța de țară e cea mai grea pedeapsă.
„Cel mai greu este să nu fiu cu familia atunci când țara sângerează. Simt furia din mine, simt că și eu sângerez împreună cu compatrioții mei. Nu pot dormi, nu pot respira, nu am mâncat de două zile. Vorbesc zilnic cu familia. Le este teamă: aeroportul e blocat, liderii fug cu elicoptere, prizonierii evadează. Fratele meu ar trebui să plece în Danemarca pe 20 septembrie și nu știe dacă va putea. E un haos total”, explică ea.
Dar dincolo de teamă, tânăra spune că mesajul protestatarilor trebuie auzit peste tot: „Noi suntem noua generație. Noi suntem speranța țării. Și chiar dacă sunt aici, în România, îmi ridic vocea 24 de ore din 24 pentru Nepal”.
Liderul nepalezilor din București: „Tinerii vor o țară nouă”
Phursang Lama are 41 de ani. Este bucătar-șef la un restaurant japonez de pe Calea Victoriei. E stabilit la București de opt ani, dar urmărește atent protestele. El este şi liderul comunităţii nepaleze. Povesteşte şi el despre generaţia nouă ce vrea să schimbe sistemul.
„Principalul motiv este corupția uriașă a politicienilor. E o corupție care durează de foarte mulți ani și care i-a făcut pe tineri să fie furioși. Ei nu au mai văzut schimbări. Generația mea, milenialii, a fost mai resemnată. Dar acum Gen Z vrea să își facă singură viitorul. Nu mai așteaptă”, spune el.
Phursang Lama povestește că tragedia s-a produs la început, când poliția era sub ordinele prim-ministrului.
„Aproape 20 de copii au murit, unii în uniforme școlare. Peste 250 de oameni au fost răniți. Dar acum armata s-a alăturat tinerilor. Politicienii corupți au fugit sau și-au dat demisia. Se încearcă o reconstrucție de la zero”, explică el.
Întrebat dacă nu îi este teamă pentru familia din Kathmandu, el spune că aceasta este în siguranță: „Nu avem legături cu politica, deci nu ne simțim direct amenințați. Dar pentru țară, sigur că e greu. Tinerii sunt îngrijorați de viitor”.
„Nepal nu mai are guvern. Avem doar străzi pline de oameni”
Atât Aparsha, cât și Lama descriu un vid de putere: lideri fugiți, Parlament ars, armata la cârmă.
„Nepalul este acum gol, fără legislație, fără justiție funcțională. Oamenii ies pe străzi, curăță drumurile, fac ordine. Încercăm să ne reorganizăm, să ne liniștim, să vedem cine va conduce mai departe. Dar ne e teamă să nu fim acaparați din exterior: India, China, toți sunt cu ochii pe noi. Iar ţara noastră nu e de vânzare, chiar dacă e o ţară mică”, spune ea.
Diaspora nepaleză din România: între muncă și solidaritate
Comunitatea nepaleză din România de pe social media este numeroasă: aproape 15.000 de membri sunt înscriși într-un singur grup online. Majoritatea muncesc în restaurante, construcții sau logistică. În aceste zile, reţelele lor sociale sunt pline de apeluri, mesaje de doliu și fotografii cu victimele protestelor.
Un mesaj viral arată un pantof sport pătat de sânge: „Aceștia sunt cei mai respectați pantofi din lume. Ieri au fost purtați de un tânăr din Generația Z, curajos și neînfricat. Sângele sacrificiului i-a înroșit.”
Un alt mesaj e adresat direct tinerilor: „Țara este a noastră. Viitorul ne aparține. Să aducem lumină, protejându-l.”
„Vom reconstrui din nou Nepalul”
Şi, în ciuda durerii, diaspora crede în viitor.
„Da, am pierdut monumente, Parlamentul, casele liderilor. Dar ele se pot reconstrui. Ce nu mai putem aduce înapoi sunt viețile copiilor noștri. Monumentele nu alină durerile mamelor care și-au pierdut fiii. Dar noi vom reconstrui din nou Nepalul”, spune Aparsha, care izbucneşte din nou în plâns.
Phursang Lama e la fel de convins: „Cred că va fi o schimbare mare. Politicienii corupți au fost înlăturați. Acum e șansa tinerilor să construiască o țară nouă”.
Corupția sistemică și presiunea geopolitică
În Nepal, relatările presei arată că toate nivelurile societăţii sunt afectate de corupţie: de la guvern și justiție, la poliție, sănătate și educație. Iar blocarea rețelelor sociale, în septembrie, a fost percepută drept o încercare brutală de a înăbuși orice voce critică.
Pe acest fundal, Nepalul rămâne prins între doi vecini uriași și insistenți: India și China. Ambele au interese economice și strategice majore în regiune.
Aparsha Joshi avertizează: „China este cu mâna întinsă, India la fel. Toți sunt cu ochii pe noi, pe pământul nostru. Nu vrem să fim tratați ca o mulțime violentă, așa cum ne prezintă presa indiană. Noi nu suntem o mulțime. Noi suntem oameni”.
Un strigăt care traversează continentele
Pentru nepalezii din București, protestele de acasă nu sunt doar imagini din ziare. Sunt o rană deschisă, un strigăt care le bântuie zilele și nopțile.
„Noi sângerăm și aici, în străinătate. Chiar dacă muncesc, nu uit de țara mea. Voi striga pentru Nepal până la capăt. Nu vrem violență, nu vrem răzbunare. Vrem doar ca banii noștri să fie folosiți corect, vrem libertate și sfârșitul corupției. Atât. Vrem să ne putem dezvolta în ţara în care am crescut”, spune Aparsha Joshi.
În România sunt aproximativ 30.000 de nepalezi stabiliți, majoritatea angajați în domenii precum construcții, restaurante și logistică. Date recente arată că această comunitate este una dintre cele mai numeroase din afara Uniunii Europene și că numărul nepalezilor care muncesc în ţara noastră a crescut semnificativ în ultimii ani, în contextul deficitului de forță de muncă locală.
Date oficiale indică că în 2024 s-au înregistrat peste 18.000 de cetățeni nepalezi cu permis de ședere pentru muncă, iar unele surse estimează că numărul real al comunității nepaleze active în țară poate ajunge la circa 30.000, incluzând și membrii familiei și alte persoane fără drept explicit de muncă.
Această creștere spectaculoasă plasează Nepalul pe locul întâi în topul țărilor care furnizează forță de muncă străină în România în ultimii ani.
Cum a început și cum a escaladat totul în Nepal
Totul a pornit la început de septembrie, când un grup de tineri nepalezi, sătui să vadă pe rețelele sociale copiii politicienilor afișând genți de designer și vacanțe luxoase, în timp ce majoritatea oamenilor abia fac față cheltuielilor, au organizat un protest pașnic.
Nemulțumirea mocnea de ani buni, alimentată de șomajul uriaș în rândul tinerilor și de lipsa cronică de oportunități. Un tânăr din cinci, între 15 și 24 de ani, nu are un loc de muncă, iar o treime din PIB-ul Nepalului provine din banii trimiși acasă de cei plecați la muncă în străinătate.
Scânteia decisivă a venit când guvernul a anunțat interzicerea a peste douăzeci de platforme sociale – inclusiv Facebook, Instagram și WhatsApp. Măsura a fost percepută ca o încercare brutală de a reduce la tăcere generația Z.
În doar câteva zile, zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi. Protestele au degenerat rapid: clădirile Parlamentului și Curții Supreme au fost incendiate, complexul guvernamental Singha Durbar a fost atacat, iar casa privată a premierului Oli a fost devastată și incendiată.
Confruntările au fost violente. Poliția a folosit muniție reală, tunuri cu apă și gaze lacrimogene împotriva protestatarilor. Aproape 20 de oameni au murit și sute au fost răniți doar într-o singură zi.
Demisia premierului KP Sharma Oli a venit la presiunea străzii, după două nopți de haos și în urma retragerii mai multor miniștri din guvern. Armata nepaleză a preluat controlul capitalei, a instituit o stare de asediu și a cerut dialog pentru a evita o escaladare și mai mare.
Kathmandu a rămas învăluit în fum negru, cu străzi pline de resturi arse și soldați înarmați care patrulau pentru a impune interdicția de circulație. Deși mulți protestatari au sărbătorit plecarea premierului, doliul pentru tinerii uciși și incertitudinea cu privire la viitor domină încă atmosfera, scrie CNN.
Ştiri video recomandate
