Bogdan, tânărul de 32 de ani care s-a aruncat în fața trenului la Năvodari, a lăsat o scrisoare de adio prin care își explică gestul.
Aceste povestește că dorința de a se sinucide a aparut în urmă cu 4 ani.
"S-a sfarsit!
Dar pentru a face oamenii sa inteleaga, trebuie sa relatez, pe scurt, toata aceasta experienta. Totul a inceput in urma cu 4 ani, cand, intr-o noapte, am visat ca am deschis usa balconului pentru a iesi afara, dat cand am trecut pe langa geamul de sticla si m-am privit, am vazut moartea. M-am speriat, cum este ceva normal. Intr-un fel, am simtit ca va trebui sa mor, dar timpul a trecut si am uitat acel vis. Dar o data cu trecerea timpului incepusem sa ma las influentat in rau. Era drumul meu spre moarte. Nu puteam intelege ce se intampla, dar bine nu era. Totul in jurul meu cadea! Chiar si cand era bine ajunsesem sa vad raul. Au trecut trei ani, in care eu trebuia sa imi indrept greselile, dar nu stiam cum!
Atunci a trebuit sa plec in Norvegia, aveam ceva de lucru acolo. Dumnezeu a facut sa am in jurul meu oameni credinciosi, cu frica de El si tot in acelasi timp a facut sa am Biblia langa mine. Asa s-au implinit una dintre profetii in care spune ca un maslin a stat trei ani si nu a dat nici un rod, stapanul a vrut sa il taie, dar ingrijitorul s-a rugat de el sa il mai lase un an. A avut grija de maslin, a pus balegar la radacina. Asa s-a intamplat implinirea aceea. Am avut nevoie de un sambure de credinta.
Apoi, cum deschideam cartea, Dumnezeu imi arata ce trebuie implinit. De multe ori le vedeam dupa ce se impuneau, ca inima mea sa nu creasca si mintea mea sa nu creada ca ca eu fac acestea ci nu fac decat sa ma las purtat in voia Lui! Pas cu pas, am vazut cu ochii mei cum se implinesc. Speriat, stiam ca trebuie sa ma lipesc de adevar si de dreptate. Simteam cum sunt mereu tras in jos, la rau de cei din jur. Pe langa luptele mele interioare, trebuia sa indur si luptele cu apropiatii. Şi nimeni nu credea. Toti credeau ca sunt nebun, dar daca ar fii citit Biblia ar fi cunoscut ca nu trebuie sa zici aproapelui tau nici ca este prost nici ca este nebun, pt ca ce fac cei cu frica de Dumnezeu pare o nebunie pt cei din jur. In timpul acela, unde am fost chemat, am mers si Dumnezeu m-a calauzit langa oamenii care aveau nevoie, ca ei sa vada faptele mele. Trebuia ca eu sa rascumpar sufletele lor cu orice pret.
Sa merg chiar si pana acolo incat sa vand tot daca ar fi fost cazul, deoarece asa zice, sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Dar am inteles ca degeaba iti iubesti aproapele daca la randul sau nu te iubeste. Degeaba ii dai sufletul tau pt al lui. Pt ca el oricum nu ar vedea asta. Atunci pt ce sa mori pt aproapele tau? Atunci am implinit ultima profetie, cea in care renunt la tot revenind de unde am plecat. Lepadandu-ma de lacomie, am cerut ceea ce mi s-a promis, nu cat vreau eu sa am.
In tot acest timp, luptele interioare erau mari! Intelegand Cuvantul lui Dumnezeu, stii ca si Apocalipsa este aproape. Pe langa toate luptele interioare, o mai aveam si pe aceasta. M-am lipit de Credinta si Adevar, chiar daca in ochii oamenilor am fost, sunt si raman nebun sau doctrinat. Nu am cautat mila oamenilor, cautam sa salvez lumea, dar ceea ce trebuia salvat era sufletul meu. Corpul e doar o camasa dar sufletul omului este nemuritor.
Daca ai grija de corp, trebuie sa ai grija si de suflet. Daca te iubesti pe tine, iti iubesti si aproapele. Iar daca il iubesti pe Dumnezeu, trebuie sa te iubesti pe tine, sa iubesti aproapele tau, sa iubesti natura, caci este Gradina Domnului si prin ea ai viata, sa iubesti animalele. Sa iubesti tot ce inseamna viata! Dumnezeu nu sunt eu, nu este nici aproapele meu, nici copacul din fata casei! Dumnezeu este pretutindeni, dar noi trebuie sa il chemam, sa il acceptam sa vina in sufletul nostru, sa il primim cu bratele deschise si sa nu il indepartam atunci cand simtim ca ne-a luat foc casa! Daca iti arde casa, e decizia lui, prin asta iti poate salva viata. Toate pacatele au un pret pe care noi oamenii trebuie sa il platim pentru a ne rascumpara viata! Dar El este si Judecator! Noi trebuie sa mergem si sa vorbim cu El, sa marturisim si faptele bune si pe cele rele, dar atentie! Cainta trebuie sa vina din suflet! Daca nu te vei cai cu adevarat, vei muri! Dumnezeu te va considera nedemn pentru sufletul pe care ti la dat! Şi ti-l va lua!
Am simtit acest lucru, dar in acel moment nu mi-a fost frica de moarte! Frica cea mare a fost aceea de nu a ramane in stare vegetala si a chinui pe aproapele meu cu mine!
Am vrut sa fug din casa, dar m-am gandit ca nu am unde sa merg! Cine poate fugi de ceea ce nu poate sa vada?
Atunci L-am cautat pe Dumnezeu, am marturisit cu gura mea pt ce ma simt vinovat si pentru ce nu ma simt vinovat iar daca El considera ca nu am fost drept, atunci ii dau sufletul meu!
Aici se rezuma tot Cuvantul lui Dumnezeu!
Sa il iubesti pe El cu toata fiinta ta si sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti!
Dar daca pe tine nu te iubesti, sufletul tau nu il iubesti, cu ai putea sa il iubesti pe Dumnezeu? Cum ai putea sa iti iubesti aproapele?
Eu nu mila am cautat! Mila cauta cei ce nu vor sa munceasca cei ce asteapta sa le pice din cer! Eu am cautat Dreptate si Adevar! Bun venit la Viata! :) Capitol incheiat!", a scris Bogdan ]n scrisoarea sa de adio.
